tag:blogger.com,1999:blog-76482182166508139042024-02-29T01:43:05.644+02:00Madam PanselutaInteligenta Artificiala nu are nici o sansa in fata prostiei naturale!elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.comBlogger185125tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-40090402670731979902023-11-07T16:46:00.001+02:002023-11-07T16:46:25.856+02:00Angajez unicorn
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: left;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQ9fBGeasZdVuHE_P0xUhQECdrJMNccSY5G5kz8ZXYg4A8w6zzBu7Jw6dJmbnZA03NOEs7dWiwwcouZ1G2kjSwIDB1CzHYhp2X0W86JeT9AlrXGziSz-uiDzXj9Z5bj9oPHHE_AbDW7Y2_Zc3M21wbFxG6oYphonSuw_o7_6v_gVE5Jshy4X4OVepBKjmx/s1280/IMG_4536.webp" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="1280" height="150" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQ9fBGeasZdVuHE_P0xUhQECdrJMNccSY5G5kz8ZXYg4A8w6zzBu7Jw6dJmbnZA03NOEs7dWiwwcouZ1G2kjSwIDB1CzHYhp2X0W86JeT9AlrXGziSz-uiDzXj9Z5bj9oPHHE_AbDW7Y2_Zc3M21wbFxG6oYphonSuw_o7_6v_gVE5Jshy4X4OVepBKjmx/w200-h150/IMG_4536.webp" width="200" /></a></div><br />Atunci cand
simti ca nu mai poti. Atunci cand fiecare cuvant cade ca o grenada. Atunci cand
nu mai vrei sa dai explicatii mintilor inchise. Atunci cand stii ca cel din fata ta te aude dar nu te asculta. Atunci cand simti ca explozia este aproape si, paradoxal, tot ceea ce iti doresti este sa dormi chiar si cu capul pe birou. Atunci cand iti impingi limitele dincolo de ceea ce credeai ca se poate si inca nu ti se pare suficient. Atunci cand reactionezi ca un Hopa Mitica la impulsurile derivate din frustrarile celorlalti. Atunci cand ajungi la o intalnire in locul si la ora potrivite dar cu patru zile mai devreme. Atunci cand mintea iti da scenarii inspirate din desenele animate cu Betty Boop. Atunci cand razi ca sa nu plangi si iti amintesti constant ca nu totul se face la cald. Atunci cand imaginatia ta bate de departe metaversul. Si, mai ales atunci cand accepti ca orice ai face privirea celorlalti nu depaseste varful propriului nas si cand te impaci, greu, cu faptul ca anumite lucruri e mai bine sa ramana nespuse, nu pentru ca ar provoca o furtuna ci, pur si simplu pentru ca lungimea de unda pe care transmiti nu este cea pe care functioneaza ceilalti.<p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: left;">Ei bine, exact atunci, dupa o zi lunga si mai plina de neprevazut ca de obicei, atunci te hotarasti sa dai anunt de angajare: </p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: left;"><b><i>Angajez unicorn</i></b></p><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: left;"><p>Suna si, poate, chiar este hilar. Numai ca, in caruselul in care ne invartim cu viteza din ce in ce mai mare, paradoxal, incepe sa aiba sens. In furtuna pe care o traversam, magia pare a fi singura care poate restabili ordinea, sau crea una noua.</p></div><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: left;">Asa ca, incepi sa creionezi un job description: <br /></p>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: left;"><p>- Prepararea
cafelei de dimineata cu spuma din praf de stele</p></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: left;"><p>- Dezgroparea
oalelor cu aur ascunse de spiridusi</p></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: left;"><p>-Crearea de
vortex-uri benefice cu ajutorul cornului magic - curatarea atmosferei si
repararea gaurilor din stratul de ozon</p></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: left;"><p>-Magie zilnica de imblanzire a haosului </p></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: left;"><p>-Eliberarea
unei cantitati semnificative de serotonina</p><p>Nu stii ce beneficii salariale sa atasezi acestui job description. Dar, in magie totul este posibil, asa ca poti sa faci si troc. Poti sa dai la schimb tristetea, dezamagirea si preaplin-ul de gri, zilele in care esti nevoit sa zambesti si sa gasesti solutii pentru probleme inventate de altii. Poti sa aduni ipocrizia si vorbele proaste, zambetele si falsa ingrijorare izvorata din cel mai mercantil interes si sa le schimbi pe doua raze de soare si linistea diminetilor in care inca nu s-a trezit nimeni. Poti sa schimbi norii de furtuna pe rasarituri in mijlocul savanei. Poti sa schimbi prostia pe condescendenta. Poti si dai intunericul pe lumina.</p><p>Nu stii daca este suficient. Nu stii daca este posibil. Si, evident, nu stii daca cineva chiar va aplica pentru acest job. Dar, macar la nivel imaginativ, te simti putin mai bine. Sigur, te si amuzi gandindu-te la fetele cel putin mirate ale celor care vor citi anuntul si iti poti imagina si cam ce le trece prin minte. </p><p>Iti faci o cafea cu gheata si zambesti gandindu-te:"cum ar fi...". </p><p>Din pacate, cliseul de reclama nu tine mult pentru ca, pe la a doua sau a treia inghititura din cafea realizezi ca, de fapt, tu esti unicornul. Tu esti cel care le ridica capul celorlalti spunandu-le ca va fi bine chiar daca in acel moment habar nu are cum. Tu esti cel care paseste in talpile goale pe drumul cu pietre ascutite ale birocratiei si indiferentei facand sa para totul foarte simplu. Tu esti cel care pune zambete intr-o cana cu latte si isi ofera timpul pentru prietenul care are o nevoie acuta de un umar pe care sa planga. Tu esti depozitarul secretelor multora desi, la prima vedere, esti extrem de guraliv. Tu gasesti valente de comedie bufa in situatii la limita si dai impresia celorlalti ca pentru tine nimic nu este imposibil. Si, uneori, chiar asa este. Tu esti cel care sta in ochiul furtunii si cauta cai de iesire. Tu esti cel care alearga si observa in acelasi timp. Tu esti cel care calmeaza haosul si isi trage energia dintr-un maine amanat la nesfarsit de ceilalti. Și tot tu ești cel care găsește rezerve de iubire chiar și în spatele unui buzunar uitat.</p><p>Inca o inghititura din cafea, evident alta pentru ca prima s-a terminat de mult, te face sa realizezi ca unicornul nu este un animal fantastic pe cale de disparitie. Nu. Este cat se poate de real. Numai infatisarea nu seamna cu impersonarile din carti. </p><p>Ai inteles deja ca tu esti un unicorn . O privire mai atenta in jur, are rolul unei baghete magice care iti dezvaluie faptul ca esti inconjurat de ei. Este barista care deja iti prepara cafeaua cand vede ca intri pe usa, este cea care ti-a intins o mana atunci cand toti ceilalti erau ocupati sa-ti dea suturi si ti-a spus ca orice sfarsit este un inceput. Sunt cei car apar exact atunci cand ai mai multa nevoie de ajutor fara sa fii nevoit sa suni, sunt cei care iti spun si ceea ce nu ai vrea sa auzi si care fac echipa cu tine fara sa le ceri. Unicornii sunt peste tot. Trebuie doar sa fii atent la semne si sa crezi cu adevarat ca atragi ceea ce vibreaza ca si tine. Te insotesc sau doar iti intersecteaza drumul, dar, de fiecare data aduc un strop de lumina acolo unde credeai ca nu exista.</p><p>Mai faci o cafea si te uiti din nou peste anuntul de angajare. Cumva este ceva mai optimist si incepi sa zambesti gandindu-te la posibilele scenarii. Sigur, se poate sa fie si excesul de cofeina dar preferi sa crezi ca este doar Universul. </p><p>Stii ca multi vor fi intrigati, multi vor rade, altii vor comenta ca asa ceva nu exista, sau nu se poate, sau nu...orice, dar, pana la urma, de ce nu?<br /></p><p>Intr-o lume care caută cu înverșunare o viață virtuală de ce tu nu ai putea aduce magie? Deja știi ca viața și Universul au propriile lor moduri de a-ți demonstra ca , dacă îți dorești ceva cu adevărat, se și intampla. Sigur, nu atunci când vrei, poate nu în modul la care te aștepți tu, dar, se întâmplă. </p><p>Știu ca postarea asta pare de o naivitate teribilă, eufemistic vorbind, însă eu chiar cred ca atunci când ești sub presiune, atunci când toate drumurile par închise intr-o rutină apăsătoare, atunci când te întrebi unde e luminița aia de la capătul tunelului sau atunci când nici măcar tunelul nu e vizibil, fix atunci se întâmplă magia. Fix atunci găsești o soluție, un om, o mână întinsă și disponibilitate. Exact atunci Universul îți trimite un semn, un pic de serotonină concentrată intr-o ciocolată lăsată pe bufet cu un bilețel “ știu ca îți e greu”, în răsuflarea caldă a încrederii în tine însuți, în ultimul strop din parfumul preferat, în gesturile încete ale “ omului cu porumbei” de la colțul parcului. În fiecare zi îți intersectezi pașii cu unicorni numai ca începi să îi recunoști doar atunci când ești pregătit. Așa ca, anunțul “ angajez unicorn” se poate să nu fie atât de straniu.</p><p>Până la urmă, Einstein spunea ca <span style="color: #4d5156;"><span style="background-color: white;"> “ Exista doar doua moduri de a-ți trai viața: ca și când magia nu ar exista sau ca și când totul ar fi magie”. Asa ca poți sa alegi ceea ce îți aduce zambetul pe buze.</span></span></p><p><span style="color: #4d5156;"><span style="background-color: white;">În acest caz un anunț “ angajez unicorn”. </span></span></p><div class="mnr-c" style="-webkit-tap-highlight-color: rgba(0, 0, 0, 0); -webkit-text-size-adjust: 100%; background-color: white; border-radius: 0px; box-shadow: none; caret-color: rgb(77, 81, 86); color: #4d5156; font-family: Roboto, "Helvetica Neue", Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin: 0px;"><div class="g card-section" style="clear: both; margin: 0px; padding: 16px 16px 12px;"><div data-hveid="CA4QAA" data-ved="2ahUKEwiIgreWi7KCAxUP6aQKHZpLD7kQFSgAegQIDhAA" lang="en"><div class="tF2Cxc" style="clear: both; padding-bottom: 0px; position: relative;"><div class="V1nn0e R5lVqb" style="border-bottom-color: currentcolor; border-bottom-style: none; border-bottom-width: medium; line-height: 20px; margin: 0px; padding: 0px;"><div class="uo4vr" style="color: #3c4043; margin-top: 0px; overflow: hidden; white-space: nowrap;"><div aria-hidden="true" class="MTB56 Vwoesf" jsportable="sass-ported" style="display: inline-block; margin-right: 8px; vertical-align: middle;"></div></div></div></div></div></div></div><br class="Apple-interchange-newline" style="-webkit-text-size-adjust: auto;" /></div>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:AllowPNG/>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves/>
<w:TrackFormatting/>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF/>
<w:LidThemeOther>EN-US</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:SplitPgBreakAndParaMark/>
<w:EnableOpenTypeKerning/>
<w:DontFlipMirrorIndents/>
<w:OverrideTableStyleHps/>
</w:Compatibility>
<m:mathPr>
<m:mathFont m:val="Cambria Math"/>
<m:brkBin m:val="before"/>
<m:brkBinSub m:val="--"/>
<m:smallFrac m:val="off"/>
<m:dispDef/>
<m:lMargin m:val="0"/>
<m:rMargin m:val="0"/>
<m:defJc m:val="centerGroup"/>
<m:wrapIndent m:val="1440"/>
<m:intLim m:val="subSup"/>
<m:naryLim m:val="undOvr"/>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="false"
DefSemiHidden="false" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="376">
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" QFormat="true" Name="Normal"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 9"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 6"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 7"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 8"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 9"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Normal Indent"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="footnote text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="annotation text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="header"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="footer"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index heading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="35" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="caption"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="table of figures"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="envelope address"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="envelope return"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="footnote reference"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="annotation reference"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="line number"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="page number"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="endnote reference"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="endnote text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="table of authorities"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="macro"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="toa heading"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Bullet"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Number"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Bullet 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Bullet 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Bullet 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Bullet 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Number 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Number 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Number 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Number 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="10" QFormat="true" Name="Title"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Closing"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Signature"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="Default Paragraph Font"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="Body Text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text Indent"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Continue"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Continue 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Continue 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Continue 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Continue 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Message Header"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="11" QFormat="true" Name="Subtitle"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Salutation"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Date"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text First Indent"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text First Indent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Note Heading"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text Indent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text Indent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Block Text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Hyperlink"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="FollowedHyperlink"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="22" QFormat="true" Name="Strong"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="20" QFormat="true" Name="Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Document Map"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Plain Text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="E-mail Signature"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Top of Form"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Bottom of Form"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Normal (Web)"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Acronym"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Address"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Cite"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Code"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Definition"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Keyboard"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Preformatted"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Sample"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Typewriter"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Variable"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Normal Table"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="annotation subject"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="No List"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Outline List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Outline List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Outline List 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Simple 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Simple 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Simple 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Classic 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Classic 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Classic 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Classic 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Colorful 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Colorful 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Colorful 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Columns 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Columns 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Columns 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Columns 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Columns 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 6"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 7"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 8"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 6"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 7"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 8"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table 3D effects 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table 3D effects 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table 3D effects 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Contemporary"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Elegant"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Professional"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Subtle 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Subtle 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Web 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Web 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Web 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Balloon Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="Table Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Theme"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" Name="Placeholder Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" QFormat="true" Name="No Spacing"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" Name="Revision"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="34" QFormat="true"
Name="List Paragraph"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="29" QFormat="true" Name="Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="30" QFormat="true"
Name="Intense Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="19" QFormat="true"
Name="Subtle Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="21" QFormat="true"
Name="Intense Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="31" QFormat="true"
Name="Subtle Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="32" QFormat="true"
Name="Intense Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="33" QFormat="true" Name="Book Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="37" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="Bibliography"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="TOC Heading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="41" Name="Plain Table 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="42" Name="Plain Table 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="43" Name="Plain Table 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="44" Name="Plain Table 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="45" Name="Plain Table 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="40" Name="Grid Table Light"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46" Name="Grid Table 1 Light"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51" Name="Grid Table 6 Colorful"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52" Name="Grid Table 7 Colorful"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46" Name="List Table 1 Light"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51" Name="List Table 6 Colorful"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52" Name="List Table 7 Colorful"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Mention"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Smart Hyperlink"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Hashtag"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Unresolved Mention"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Smart Link"/>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin-top:0in;
mso-para-margin-right:0in;
mso-para-margin-bottom:8.0pt;
mso-para-margin-left:0in;
line-height:107%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri",sans-serif;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;}
</style>
<![endif]-->madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-21851025894104320792023-04-01T20:43:00.002+03:002023-04-01T20:43:21.002+03:00Cand totul in jur …<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7mXwxRPhb_XkkfYwK4N5oJfMfyS3Dn_wpGI-YPewpHO76_41K2ymr5yrLmff1NI7MIgKKABD7MC3R7xUZneq03oW1FMHc-JsKP14c52RAWwSURCWcC36Eqo613gw3amC1CpOuPVSNB9ukeFt_M017NYB75HyTrrqZrrIWDK6ynm6E3wh2PN4u3of1bQ/s2992/DSC_1078.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2000" data-original-width="2992" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7mXwxRPhb_XkkfYwK4N5oJfMfyS3Dn_wpGI-YPewpHO76_41K2ymr5yrLmff1NI7MIgKKABD7MC3R7xUZneq03oW1FMHc-JsKP14c52RAWwSURCWcC36Eqo613gw3amC1CpOuPVSNB9ukeFt_M017NYB75HyTrrqZrrIWDK6ynm6E3wh2PN4u3of1bQ/s320/DSC_1078.JPG" width="320" /></a></div><br /> Cand totul in jur pare sa se prabuseasca, asculta. Asculta si mergi in directia in care pare ca nu e nimic.<p></p><p>Cand totul in jur pare sa se prabuseasca taci. Taci pana cand vei gasi directia. Accepta inevitabilul, lasa lacrimile sa curga si opreste valul de furie care creste in tine.</p><p>Tipa daca vrei dar alege calea spinilor pentru ca este singura care dreneaza puroiul. Nu iti place si, cu siguranta nu e deloc in zona ta de comfort. Nici pe departe. E calea la care te uiti cu teama. Ai mai fost pe acolo, ai si cicatrici care stau drept marturie. Te-a mai sfasiat durerea si te-a pus in genunchi. </p><p>Stii deja ce te asteapta. Si stii ca durerea e diferita. Ca nu va sfasia in acelasi loc. De data asta cicatricile vor fi mai adanci. Vor sangera mai mult timp. Va dura mai mult cicatrizarea. </p><p>Poate, de data asta iti dai voie sa plangi. Sa tipi si sa dai cu pumnii in pereti. </p><p>Poate de data asta lasi durerea sa treaca prin tine si sa spele fierea adunata din incrancenare si parerile celorlalti. Poate de data asta lasi jaratecul sa te arda si sa te purifice ca sa poti sa o iei de la inceput cu o alta perspectiva.</p><p>Stii ce te asteapta dar cumva te intrebi de ce tu. Iti vine sa iei Universul de ceafa, sa-i dai doua palme si sa intrebi de ce. De ce? Nu poti sa te desprinzi de intrebarea asta. Stii foarte bine toate principiile. Numai ca, uneori iti doresti sa nu ai parte tu de toate. Uneori iti doresti sa nu te mai afli in ochiul furtunii. Sa nu mai fii tu nevoit sa gasesti solutii. Sa ai o bagheta magica sa faci totul sa dispara intr-un nor de praf de stele.</p><p>Ai vrea sa nu mai fii tu cel catre care se indreapta toate privirile, oricat de magulitor ar fi la un moment dat lucrul asta. Ai vrea sa vina cineva sa iti spuna ca va fi bine. Si chiar sa faca sa fie asa. Sa te poti cuibari in senzatia de cald a grijii pe care altcineva o face sa se intample pentru tine. Ai vrea sa poti lasa o data garda jos si sa nu primesti lovituri mortale. </p><p>Numai ca, ce sa vezi, tu esti cel care face lucrurile sa se intample pentru ceilalti. Tu esti cel care le pune o mana pe umar si le spune ca va fi bine indiferent cat de sfasiat esti pe dinauntru. Tu esti cel care gaseste solutiile si puntile peste apele tulburi. </p><p>Surprinzator, nu suferi de complexul salvatorului desi asa poate parea. Esti doar tributar unei educatii care te-a invatat ca singura persoana pe care te poti bizui esti tu insuti si unor momente de-a lungul drumului cand nu ai avut incotro. Stii foarte bine ca “ bufnitele nu sunt ce par a fi”. Stii ca din afara lucrurile ae cad total diferit, ca totul pare usor, cursiv si fara efort. Ba chiar pare ca iti place haosul. Rasul si autoironia induc in eroare si, cumva, iti creaza o armura suplimentara in spatele careia te poti regrupa. Te-ai obisnuit cu ea si e suficient de versatila. Si totusi, cand viata te pune in genunchi si singura optiune este calea spinilor o lasi deoparte pentru ca pe drumul asta trebuie sa lasi bucati din tine ca sa poti sa o iei de la inceput. Stii ca o vei regasi poate usor schimbata pentru ca spinii iti modifica percepția dar asta nu e cel mai rau lucru.</p><p>Cel mai rau este sa iti pierzi capacitatea de a te lua peste picior si sa ajungi sa te iei prea in serios. Sa ajungi sa crezi ca totul este invaluit intr-o negura deasa si ca demonii nu pot fi invinsi. </p><p>Asa ca, atunci cand totul in jurul tau si in tine pare sa se naruie, trage aer in piept si asculta. Asculta si da-ti voie sa tipi ca sa eliberezi tensiunea inainte de a porni in directia in care pare ca nu e nimic altceva in afara de spini. Ridica-te si fa primul pas pe care nu vrei sa il faci. Da-i Universului doua palme si apoi traverseaza pe carbuni incinsi pana in capatul care iti va da un nou inceput. </p><p>Nu ai voie sa renunti, oricat de tentant ar fi. Nu pentru ceilalti care oricum vor privi totul prin lentilele propriilor perceptii si prejudecati. Nu. </p><p>Cand totul pare sa se naruie inveti ca tu iti asumi sa mergi mai departe cu singurul tovaras de drum care mu te va lasa. Cu tine.</p><p>Asa ca, atunci cand totul in jur pare sa se prabuseasca, asculta. Asculta-ti vocea. Ea iti va arata directia acolo unde credeai ca nu este nimic.</p><p><br /></p><p><br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-65274086493241702692023-02-17T20:44:00.001+02:002023-02-17T20:44:28.807+02:00Camp minat<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC5qiE5QGCGhbdaHCaVT-igxYRrjKAJw8g-w1iETp2YfOyZVXkDkkWIjuOBC3DS0RagVzi-KR0gCPnZlbX3tYecrxvhDXRAZxLqj4c8c0tS3HRCT_5b-u8yCMvY6UNZFLnVYyfowFT_wpwwqEM3MAFRgTDvE7wgGkLtFjDGJHpZuqoQmsdVVOYUX8fLg/s1920/soldier-gf60a04387_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="1920" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC5qiE5QGCGhbdaHCaVT-igxYRrjKAJw8g-w1iETp2YfOyZVXkDkkWIjuOBC3DS0RagVzi-KR0gCPnZlbX3tYecrxvhDXRAZxLqj4c8c0tS3HRCT_5b-u8yCMvY6UNZFLnVYyfowFT_wpwwqEM3MAFRgTDvE7wgGkLtFjDGJHpZuqoQmsdVVOYUX8fLg/s320/soldier-gf60a04387_1920.jpg" width="320" /></a></div><br />Sunt ca un soldat ratacit pe un camp minat. Nu imi amintesc cum am ajuns acolo. Ma intreb daca nu cumva este doar o simulare, un escape room cu spatii largi si explozii programate. Esti dezorientat, nu mai stii unde este sus si unde este jos, daca cerul este la locul lui si pamantul este o baza solida. stii doar ca fiecare pas poate detona o amintire veche, o frustrare acoperita cu un strat subtire de poleiala sau nodurile bine innodate ale cuvintelor nerostite. <p></p><p>Stiai ca intr-o zi va trebui sa faci ordine in gramada de lucrusi ascunse sub pres si sa indepartezi scheletele din dulapuri. Ai amanat nu neaparat din lene ci, pur si simplu, pentru ca ai sperat ca ceva sau cineva va face ordine pentru tine. Si ai strans. Ai adunat in ani si ai pus in devalmasie durere, lacrimi, cuvinte inghitite si frustrarile capului plecat si ale "filosofiei" lui "mai bine sa am liniste decat dreptate". Ai ras ironic dar ai aplicat tehnica lui "sa fie bine, sa nu fie rau". Te-ai lasat dus de valurile zilelor repetitive si ale acceptarii sociale, ai ascuns diferitul din tine si te-ai integrat in trib, ginta, gashka, cum vrei sa-i spui. Ai zambit cand iti venea sa urli si ai falsificat ecuatia pretinzand ca toate constantele sunt necunoscute. Ai renuntat la rucsacul tau si l-ai acceptat pe cel mai mare, mai stralucitor, mai cuprinzator oferit ipocrit de cei pe care i-ai lasat sa-ti dea directia, si nu ai cracnit cand el a fost umplut cu nevoile, dorintele si trebuintele lor. Ai carat pur si simplu pretinzand ca poleiala si zorzoanele atarnate de el te satisfac intr-atat incat sa devina o ratiune de a fi. Ai mers frumos in mars alaturi de cei ca tine, la fel de inregimentati si la fel de mandri de zorzoanele si brelocurile lor. Te-ai inscris intr-o patratica a unui univers in care mare, nou, poleit, cel mai, cea mai, "mindblowing" fac regulile. Ai pretins ca circul este spectacolul tau favorit, ca admiri baia de culori cand, de fapt zgomotul inutilului te obosea, ai lasat prietenii sa plece si i-ai inlocuit cu personaje de mucava, ai lasat orgoliul sa depaseasca ratiunea si ai intrat in jocul celor care ti-au indus ca ei sunt mai importanti decat tine, acceptand sa cari si o parte din povara lor. </p><p>Ti-ai pus singur o legatura pe ochi si i-ai lasat pe ceilalti sa te indrume pentru ca, nu-i asa, ei stiu mai bine. Ai inghitit miturile specialistilor in tot si nimic si ai renuntat inainte de a incepe. Ai inchis in tine ceea ce stii si le-ai spus ceea ce trebuia sa spui. Ai jucat ipocrizia cu tine insuti. Nici macar nu te-ai inscris intr-un partid ca sa valorifici toata alunecarea si zambetele false. Nu. Tu te-ai fentat pe tine. Ai dat la o parte ceea ce te defineste, si ceea ce stii, si ceea ce gandesti ca sa pui in loc staniol ieftin si prietenii de conjunctura. </p><p>Poate ai considerat ca asa esti util. Poate ca totul a venit dintr-o vina ancestrala de vindecator care a esuat. Sau, poate, doar din comoditate si o nevoie exacerbata de apartenenta la trib. </p><p>Sigur ca ai fost si poate esti util. Un pion sacrificabil pe tabla de sah a altcuiva. Sigur ca ai reusit sa vindeci, cu pretul propriului tau suflet. Sigur ca ai avut senzatia de apartenenta, numai ca, tu te-ai pozitionat acolo unde nu ai curaj sa ridici capul si sa provoci lupul alfa. Si da, stiai ca intr-o zi va trebui sa faci curat in tot ce ai ascuns sub pres si in scheletii din dulap.</p><p>Interesant este ca Universul nu te lasa sa-ti alegi momentul. Nu. Pur si simplu te obliga sa o faci. Declansatorul poate fi un biletel cu schita de mult uitata in buzunarul sacoului, fotografia cazuta din gramada aruncata la intamplare in servanta sau, pur si simplu o voce familiara. Si acel ceva te ia si te arunca in mijlocul unui teren minat.</p><p>Paradoxal, tu esti cel care a plantat toate explozibilele. Tu esti cel care le-a ingropat in speranta ca va trece peste ele si altcineva va rezolva gramada adunata.</p><p>Ei bine, in momentul in care te trezesti in mijlocul campului minat nu mai ai cum sa eviti deflagratiile. Tu esti cel care explodeaza in fata propriilor tai ochi. Nu este un proces letal. Decat poate din punct de vedere sufletesc. Este doar un purgatoriu personal. O limba de jar prin care trebuie sa treci in talpile goale la capatul caruia e posibil sa te regasesti.</p><p>Uneori, Universul iti spune imperativ ca ai incurcat borcanele. Ai gresit etichetarea si ai ascuns fericirea in spatele muraturilor iuti si a traditiilor care iti sunt straine. Ai incercat sa pretinzi ca iti place gustul viselor altcuiva dar este cazul sa incetezi. Asa ca te obliga sa te uiti in oglinzile zilelor si clipelor in care ai ales calea minimei rezistente si campurile cu bataliile altora. Te obliga sa te asezi la masa cu demonii personali si sa vezi cine castiga. </p><p>Sunt ca un soldat pe un camp minat. Dar in causul palmei am pastrat o sticluta cu apa din visele mele. Imi clatesc ochii si abia atunci vad alternativele care deschid o alta cale care umple golurile lasate in urma de explozii. <br /></p><p> <br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-23826813091730105292023-02-16T19:43:00.002+02:002023-02-16T19:43:55.883+02:00Nu inteleg<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXuzqJ6XHMXZ4ATerUV5Dlz3uQAfBAP5W5NYIUAEN-uwGWoF8bqhoD2QDoztL6zTBYx6bSu4gFKgkr3b2jAVQlSeNoW9kV08DILybVpeJMl3G6vv-VkaHzW9iJGBjCe5i5QiRSbxj7AHK0_zsrzvdv4gk51a-aZ8x3WklTzl-No0ydkDpGwORMwx3Ofg/s1920/ball-3153468_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1231" data-original-width="1920" height="205" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXuzqJ6XHMXZ4ATerUV5Dlz3uQAfBAP5W5NYIUAEN-uwGWoF8bqhoD2QDoztL6zTBYx6bSu4gFKgkr3b2jAVQlSeNoW9kV08DILybVpeJMl3G6vv-VkaHzW9iJGBjCe5i5QiRSbxj7AHK0_zsrzvdv4gk51a-aZ8x3WklTzl-No0ydkDpGwORMwx3Ofg/s320/ball-3153468_1920.jpg" width="320" /></a></div><br />Uneori nu inteleg. Nu inteleg in ce directie ne indreptam. Am impresia ca cineva a sabotat busola si plutim in deriva pe o mare de orgolii si ambitii marunte. Cautam idealuri spre care pretindem ca ne indreptam. Cu cat mai greu de atins, cu atat mai bine. Avem cel putin un motiv intemeiat pentru procrastinare. Nu te va mustra nimeni ca nu ai reusit sa indeplinesti o misiune imposibila, nu-i asa? Ba chiar vei primi felicitari pentru ca ai ales sa cauti “ indicii” in cutumele acceptate.<p></p><p>E mai usor sa disimulezi lipsa directiei atunci cand te impastii, pardon implici, in cat mai multe cauze, grupuri si comisii, cand pare ca esti intr-o permanenta cautare a noului si a impactului social. Mimezi compasiunea si spiritul de echipa ca sa acoperi “ ubi bene ibi patria”. Iti alegi un hobby sau mai multe sau poate chiar ai o pasiune si aderi la un grup. Chiar daca nu rezonezi cu ce se intampla acolo sau cu abordarea, zambesti ipocrit si preferi sa te “ integrezi” in loc sa-ti spui parerea. Nici macar nu te mai gandesti daca este frica sau doar “ prefer sa am liniste, nu dreptate”. Iti cauti argumente pentru comportamentul neasumat care, paradoxal, altereaza pasiunea care te-a facut sa aderi la grup.</p><p>La un moment dat, grupul si interactiunea devin mai importante decat motivul initial. Si iar te arunci intr-un vartej de conventii si poleiala subtire spunandu-ti ca inca ai timp sa cauti sau sa regasesti calea pierduta. Uneori nici nu mai realizezi ca plutesti fara directie de mult prea mult timp. Poate chiar iti spui ca asta era drumul, sensul giratoriu in care te invarti consecvent. Tu si multi altii.</p><p>Nici nu mai vezi ca pana si panourile publicitare de pe marginea drumului sunt aceleasi. Nu mai citesti de mult reclamele. Nici daca s-ar schimba nu ai mai remarca. Asa cum nu remarci ca nu ai scop. Ca l-ai pierdut odata cu busola. </p><p>La un moment dat, insa, Universul iti da un semn. Discret dau mai putin discret. Depinde cat de mult timp ai pierdut in drumul spre nicaieri. Cert este ca te opreste. Si abia atunci te uiti cu adevarat in jurul tau. Si tot atunci intrebarile iti inunda teritoriul relaxat al obisnuintei. </p><p>Brusc, nu mai intelegi. Nu mai intelegi cum si unde ai pierdut curajul, cand si unde ti-ai amanetat sufletul, cand si unde ai uitat cine esti cu adevarat. Nu mai intelegi de ce accepti jumatati de masura si locul secund pentru ceea ce tu ai initiat. Concomitent iti revine si vocea. Vocea care spune lucrurile asa cum sunt. Si memoria. Memoria ingropata a viselor si pasiunilor tale. Si determinarea de a le indeplini.</p><p>Abia atunci te uiti la ceas si te sperii cand vezi cat timp ai pierdut. Cat timp ai risipit pentru cei care nu au stiut decat sa ia, cata vreme ai irosit in discutii goale cu cei care nici macar nu mai asteapta sa iesi pe usa ca sa rasuceasca fiecare cuvant si fiecare gest pe care il faci. Nisipul ramas in clepsidra nu mai este atat de mult pe cat ai crezut si, ce sa vezi, nu ai cum sa intorci curgerea lui. </p><p>Si abia atunci te opresti cu adevarat. Te uiti bine de tot in oglinda si accepti ca nu iti foloseste la nimic sa cauti vinovati pentru alegerile tale. Cantaresti si te intrebi ce ai de gand sa faci cu ceea ce a mai ramas. Sigur, poti continua in acelasi mod, poti sa-ti umpli rucsacul cu noi compromisuri care atarna din ce in ce mai greu, poti sa accepti in continuare sfaturile nesolicitate pe care ceilalti considera ca au tot dreptul sa ti le "ofere", poti sa taci si sa incerci "sa fie bine". Numai ca, binele asta nu pare a fi al tau. Nu are cum din moment ce zambetul este din ce in ce mai rar. Si nu numai zambetul. Nu are cum sa fie binele tau atata vreme cat iti este mai comod sa stai cu umerii adunati si capul in jos, atata vreme cat e mai usor sa iti pui instinctele si visele deoparte intr-o gramada de "mai tarziu", atata vreme cat inghiti ciulinii neputintei si te autoconvingi ca nu ai alternative. Atata vreme cat esti convins ca ai pierdut busola si ca nu mai e cazul sa o cauti.</p><p>Si, totusi, cand Universul te face sa te opresti, primul lucru pe care il vezi este exact busola pe care o credeai ratacita in timp dincolo de ganduri si vise. Abia atunci, cu busola in mana, te intrebi ce ai de pierdut ca sa incepi sa regasesti sensurile pierdute. Si iti dai seama ca, de fapt, nu pierzi ci, pur si simplu alegi sa nu mai urmezi drumul celorlalti, nu pentru ca ar fi gresit, ci, pur si simplu, pentru ca nu este al tau, nu are legatura cu ceea ce iti doresti si cu ceea ce esti. </p><p>Stii ca nu mai ai mult nisip in clepsidra, dar mai este ceva, asa ca, preferi sa il lasi sa curga peste pasii tai pe un drum ale carui serpentine le intelegi tu. Alegi sa scoti din rucsac compromisurile, frica de neapartenenta, farfuria cu ipocrizii inghitite cu zambetul pe buze, si bataliile celorlalti. Alegi sa-i lasi pe cei care iti spun ca nu ai alternative sa discute intre ei. Oricum nu vor observa ca ai plecat. Alegi orizontul si alegi sa ai incredere in drumul pe care il arata busola din causul palmei. Alegi sa iti stabilesti lungimea pasului si sa-ti oferi experienta imposibilului. Te alegi pe tine si lasi pietrele de moara ale orgoliilor si impunerilor celorlalti la o margine de drum. Le transformi in borna zero a unei alte directii. Ai mai pornit si alta data singur intr-o aventura despre care ti s-a spus ca este sortita esecului sau ca nu este ce ai tu nevoie si ai reusit sa-ti invingi demonii nesigurantei si ceva din fricile cele mai adanci. Asa ca o noua borna si un nou drum iti deschide noi posibilitati, si iti asumi tot ceea ce poate urma. Pentru ca, pana la urma, toate drumurile duc catre noi cei care suntem si ne modeleaza in directii neasteptae pe care, daca evm noroc, Universul ni le arata atunci cand se mai aseaza cu noi la o cafea.</p><p>Si abia atunci incepem sa intelegem cu adevarat. Si, poate, sa ne iubim cu adevarat. <br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-6501806771210536182023-01-01T15:46:00.001+02:002023-01-01T15:46:50.883+02:00Cum definesti linistea<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6LN34Youic0NcPd_lViisfvNWSni2lXylKutat1hFwsMhwiZWUe5kZTYcB20hX3UyGNAiTouc870lXzOx2yPMZwUutdY889Nr35DIYopyxaYpZvXUYAaNt0IEbkDGX2TKeUaNMWxhenXPtCVYippqPi1OD8wQZy3rHO-_WSQnPkhghcOC_kH_8Hg6dw/s4032/0FA82D94-CD33-4077-819C-101F6CAE0B93.jpeg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4032" data-original-width="3024" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6LN34Youic0NcPd_lViisfvNWSni2lXylKutat1hFwsMhwiZWUe5kZTYcB20hX3UyGNAiTouc870lXzOx2yPMZwUutdY889Nr35DIYopyxaYpZvXUYAaNt0IEbkDGX2TKeUaNMWxhenXPtCVYippqPi1OD8wQZy3rHO-_WSQnPkhghcOC_kH_8Hg6dw/s320/0FA82D94-CD33-4077-819C-101F6CAE0B93.jpeg" width="240" /></a></div><br />Cum definesti linistea? Cum poti pastra pacea? Si nu ma refer la pacea mondiala. Nici macar la cea de la granite. Cum poti cuprinde in palme starea de plutire oe care ti-o da linistea inceputului de zi, a inceputului de an? Ora in care esti tu, cu tine si vantul, soarele nefiresc pentru momentul din an si cerul. Cand totul doarme si timpul lare suspendat. E o stare intre asteptare si relaxarea celui care a lasat rucsacul la intrarea intr-o alta dimensiune.<p></p><p>Te uiti in jur si iti spui ca este cazul sa incepi sa inveti. Sa inveti sa iubesti. Sa incepi cu tine. Sa deschizi ochii si sufletul catre ceea ce credeai ca nu este posibil, ca nu este stilul tau, ca nu tinse potriveste. Sa dai deoparte prejudecatile si tiparele prestabilite si sa accepti ca iubirea are multe forme. Sa realizezi ca tu esti prima ta responsabilitate. Si sa iti asumi. Sa-ti asumi ca ceilalti vor numi asta egoism, ca societatea iti va baga sub nas piramida de valori din care ea castiga cel mai mult si ca ti se va atrage atentia ca ai “ indatoriri”. </p><p>Surprinzator, acestea sunt constante in ecuatia ta. Si nu sunt singurele. Mai ai cateva. Ceea ce, paradoxal, e bine. Chiar daca la prima vedere nu pare. Numai ca, o constanta, indiferent daca e buna sau nu, te ajuta sa te concentrezi pe restul elementelor din ecuatie si, de ce nu, sa accepti si sa apreciezi ceea ce vine spre tine. </p><p>Viata te surprinde. Tu te surprinzi daca iti dai voie. Si, uneori, surprizele aduc linistea cu ele. Si lectii, perspective si, uneori, schimbari de paradigma. </p><p>Uneori schimbarea ia forme pe care nu erai pregatit sa le accepti. Care, paradoxal, iti dau lectia iubirii in fiecare zi. Si care te fac sa contempli linistea izvorata dintr-o respiratoe regulata si un cap asezat cu incredere in palma ta.</p><p>Si, din nou, te intrebi cum ai putea cuprinde pacea in causul palmelor? Cum ai putea imbutelia linistea pe care ti-o da un capsor odihnindu-se pe mana ta sau o laba asezata posesiv pe tine pentru ca posesorul blanos sa fie sigur ca va sti cand te misti?</p><p>Ai vrea sa imbuteliezi momentele astea ca sa poti sorbi din ele atunci cand valtoarea cotidianului te ia pe sus. Ai vrea sa te poti refugia in linistea lor atunci cand zgomotul realitatii este prea intens. Dar nu poti. Nu poti decat sa le inchizi intr-un colt al inimii si sa le cauti atunci cand totul in jurul tau pare sa se descompuna. </p><p>Si atunci, cum definesti linistea?</p><p>Uneori, linistea este respiratia usoara a lui “ eu nu, niciodata” care iti umple sufletul cu imponderabilitatea iubirii.</p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-74706074361526909582022-12-31T22:59:00.002+02:002022-12-31T22:59:28.869+02:00Un alt final..<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidy8Fi2WiiXNd8Dy2jKGMPR-CRtuYMaBje_ykCKXgnNrjSsYX8k6FR3NwhIwgo3IcsLHDJoiKrBJlQPDi_NIw7JhMsY1Zcycdnn0NzMM5pX4yYC8JGcndp7IofVChFFUBUQjaFhoRvCrZrd2Fhiw8ImLnhzwqOtXylgF13ejH12P0LC2jghxdlx8aGRw/s1920/hourglass-1938677_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1920" data-original-width="1234" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidy8Fi2WiiXNd8Dy2jKGMPR-CRtuYMaBje_ykCKXgnNrjSsYX8k6FR3NwhIwgo3IcsLHDJoiKrBJlQPDi_NIw7JhMsY1Zcycdnn0NzMM5pX4yYC8JGcndp7IofVChFFUBUQjaFhoRvCrZrd2Fhiw8ImLnhzwqOtXylgF13ejH12P0LC2jghxdlx8aGRw/s320/hourglass-1938677_1920.jpg" width="206" /></a></div><br />Un alt final de an. Inca cateva ore inainte de schimbarea anului. Din nou graba, agitatie, pregatiri, cumparaturi, cadouri si disperarea izvorata din vinovatia celui caruia i-a trecut timpul printre degete. Compensam cu urari "inspirate" lipsa de atentie, absenta din vietile celor despre care spunem ca sunt importanti pentru noi. Ne pansam cu exces de atentie si cadouri frumos impachetate remuscarile. Ne ascundem de noi insine in spatele pachetelor cu continut din ce in ce mai scump, ignorand constant nevoile marunte ale sufletului. Ne impodobim incercand sa simtim "spiritul"sarbatorilor si ne aruncam in valtoarea evenimentelor mari si mici, iar la finalul zilei adormim obositi evitand astfel o discutie cu noi insine. <p></p><p>Numai ca, pe ultimii metri ai anului, Universul ne bate pe umar si ne aseaza usor fortat la o masa pentru doi in cafeneaua din bula de netimp. Stii ca celalt scaun va fi ocupat tot de tine. De cel pe care l-ai evitat din momentul in care ai inceput sa-ti consumi timpul cu cei care nu stiu decat sa ia.</p><p>Oftezi si accepti cafeaua cu gust de amintiri. Cafeaua si discutia. Pe masa sunt etalate cartile de tarot ale zilelor pe care le-ai uitat prin colturi, ale oamenilor pe care ti-ai promis ca ii vei suna "maine", un maine care se tot indeparta, si ale gandurilor pe care le-ai pus in "hold" in goana absurda dupa acceptarea celorlalti. Nu iti place sa te uiti la ele, dar, cand anul sta sa se schimbe, Universul iti sopteste sa te uiti cu atentie. Sa intelegi cand te-ai oprit din ceea ce ti-ai promis si te-ai inregimentat in bataliile celorlalti. Sa cauti firimiturile de suflet si sa te intorci la tine, acolo, la rascrucea la car te-ai uitat pe tine si ai pornit intr-o cruciada pentru ceilalti. Acolo unde ai lasat rucsacul cu vise si ai acceptat capastrul. Si zorzoanele care te-au facut sa nu mai vezi dincolo de stralucirea de suprafata.</p><p>Cafeaua e amara. In cafeneaua din bula de netimp nu exista zahar. Sau indulcitor. Intalnirea cu tine nu este una comoda si nici cafeaua. Nici deciziile asupra carora esti indemnat sa reflectezi. Sigur, Universul nu te obliga. Si nu uita. El iti poate aminti in orice moment ca ai avut ocazia sa decizi. E drept ca, in acel moment nu iti mai da alternative. Iti da doua palme. In cel mai bun caz. Asa ca, oricat de amara ar fi cafeaua, e de preferat sa accepti momentul in care ai optiuni. Mai ales daca ultima data cand ai refuzat cafeaua s-a lasat cu o piedica de dimensiuni epice.</p><p>Dincolo de lamentari, pe ultimii metri ai anului care pleaca, o discutie cu tine insuti si un filigean din partea Universului te ajuta si te indeamna sa alegi. Sa alegi ce pastrezi si sa vezi care e balastul pe care ar trebui sa il lasi in urma. Paradoxal, ceea ce iei cu tine incape in causul palmei si in buzunarul de la piept. Iar gramada de balast este surprinzator de mare. Abia cand vezi cat ai strans, realizezi ca doar tu ai adaugat bagaj inutil in rucsac si tot tu ai manuit foarfeca care ti-a "ajustat" aripile. Te uiti din nou la cartile de Tarot etalate pe masuta si fiecare iti aminteste cat timp ai dat colectionarilor de ganduri si vise. Ale celorlalti. Acum privesti galeria in care visele tale sunt etalate si realizezi ca te-ai lasat vrajit de stralucirea fake-ului social si ai platit poleiala si iluzia acceptarii ipocrite cu originalul nazuintelor tale.</p><p>Mai iei o gura din cafeaua amara cu parfum de suvenir si te uiti cum nisipul din clepsidra anului e scurs aproape. Stii ca va trebui sa pasesti in noul an si sa alegi. Magia sau inregimentarea? tu sau piramida sociala? Universul iti da voie sa alegi. Dar, asa cum am spus, el stie sa numere si nu uita. Iar tu mai ai cateva secunde pe muchia anului.</p><p>Te ridici, pui pe masa regretul si alegi credinta. Credinta ca maine vei alege cu mai multa grija directia, credinta ca magia te va insoti la orice pas, credinta ca iti poti atinge visele si ca poti culege zambete si praf de stele din locurile prin care te duce viata.</p><p>Alegi sa crezi in tine si sa pasesti cu incredere in anul care iti va pune spiritul la incercare. <br /></p>elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-88687085632753158752022-11-27T19:18:00.002+02:002022-11-27T19:18:17.524+02:00Sala de spectacol<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNQL7viqKWnkhQgUjbL7qCxrStHq9b033ra6aIBZRjD536R8ulzzu4S04UZgJlRx1IopNjmgljWit6c_EjwAamPXW-ikzG_4nRgyRbB2PDWbA-mRgFyKhJPfjbZUVPV3phU-O0DTqB_df1hwGW8rNUsNpWlZYWh4iFOER01xZwefIx_F3zGIe90WmDjA/s1920/metz-86226_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1305" data-original-width="1920" height="218" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNQL7viqKWnkhQgUjbL7qCxrStHq9b033ra6aIBZRjD536R8ulzzu4S04UZgJlRx1IopNjmgljWit6c_EjwAamPXW-ikzG_4nRgyRbB2PDWbA-mRgFyKhJPfjbZUVPV3phU-O0DTqB_df1hwGW8rNUsNpWlZYWh4iFOER01xZwefIx_F3zGIe90WmDjA/s320/metz-86226_1920.jpg" width="320" /></a></div><br /> Sunt momente in care ne "tragem sufletul". Ne asezam pe treptele sortii si ne permitem cateva clipe ca sa reflectam asupra vietii. Sau, ca sa nu sune a vorba mare, asupra fragmentelor care ne impacteaza si pe care nu ne dam voie sa le analizam, sa le decantam. <p></p><p>Daca avem noroc, soarele isi face aparitia si ne incalzeste obrajii iar cerul isi imbraca albastrul de duminica si scoate cativa norisori pufosi la promenada, lasandu-i sa pluteasca agale pe deasupra capului nostru. Soarta, induiosata, ne mangaie pe cap si ne schimba perspectiva. Stie ca ne este mai comod sa percepem timpul si viata cat mai liniar. Trecut, prezent si viitor. O evolutie gandita in 2D. Pentru ca e mai simplu. Sau asa pare. E mai comod si mai usor de inteles. In plus, poti sa pozitionezi trecutul si viitorul in locuri diferite. Pe rafturi diferite intr-o camara cu experiente.</p><p>Numai ca, atunci cand te asezi ostenit pentru o clipa pe treptele sortii, ea iti da o cafea, iti schimba unghiul din care privesti viata si te provoaca sa iesi din zona de comfort, sa te mai uiti inca o data in jurul tau. Te ia de mana si te duce intr-o sala la opera cu cateva ore inainte de inceperea spectacolului, te plaseaza in loja de langa scena si te pune sa privesti atent sala si scena. Scaunele goale si echipa care monteaza decorul spectacolului ce urmeaza. Si apoi te intreaba ce vezi. Daca ii raspunzi "o sala goala", iti da o palma si te pune sa privesti din nou. Mai atent de data asta. </p><p>Brusc, realizezi ca, paradoxal te uiti la tine. Pentru ca, si tu, si parcursul tau in aceasta viata sunteti ca o sala de spectacol. O sala ale carei locuri se ocupa rand pe rand cu experiente, mai bune sau mai rele, oameni, ganduri si vise. Aici parcursul nu mai este liniar. Spectacolul esti chiar tu. Decorul este cel pe care tu il creezi cu mintea si sufletul tau. O perpetua premiera pentru care nu exista repetitii. Regizorul esti tu iar producatorul este viata insasi. Fie ca vrei sau nu, fie ca stii sau nu, existenta ta se deruleaza in luminile rampei. Pe o scena si intr-o sala care sunt doar ale tale. Un univers al carui punct de sprijin esti doar tu. </p><p>Tematica spectacolului si calitatea celor care ocupa sau dezocupa scaunele tin numai de tine si de alegerile pe care le faci. Ipocrizia nu umple sala. Sau, poate doar la inceput, pana cand cei atrasi de asa ceva se muta intr-o alta sala unde, de cele mai multe ori spectacolul este identic dar cu mai multa poleiala. Adevarul, insa, face sali pline. Si asumarea. Asumarea imperfectiunii, a drumului abrupt, a genunchilor juliti, a viselor sacrificate pe altarul supravietuirii si a cenusii care este inca cuibul pasarii Phoenix.</p><p>Paradoxal, daca pe scena ta dai la o parte decorurile fastuoase, nevoia acceptarii sociale si dorinta de a parea ce se asteapta de la tine si pui durerea si lacrimile, bucuria si realizarile marunte, esenta de bine si intunericul acceptat, luminile rampei se aprind pentru tine. Pe locurile din sala incep sa se aseze cei care au nevoie de real nu de poleiala si funde rosii, cei care vor ramane pana la final indiferent ce alte spectacole mai sunt in paralel. Cei care isi doresc sa fii in viata lor si sa fie in a ta. Intr-un fel sau altul. asumarea ii atrage pe cei care rezoneaza cu visele tale.</p><p>Poate ca sala nu se va umple. Poate ca vor fi doar cateva locuri ocupate. Dar cei care vin, raman. Si, uneori, te ajuta cu decorurile si chiar dau o mana de ajutor la curatenie. Curatenia pe care ar trebui sa o faci macar din cand in cand. In oameni, in ganduri si in apucaturile sociale.</p><p>Si atunci, te asezi obosit pe treptele sortii, accepti cafeaua si te uiti din nou in jur. Si te intrebi daca esti real sau doar o imagine intr-o galerie copy - paste. Iti evaluezi scenariul si prestatia fata de tine insuti. Te scuturi de tot ceea ce iti impiedica zborul, te intorci in tine si accepti intunericul ca sa poti defini lumina. </p><p>Bei ultima inghititura din cafea, multumesti pentru momentul de introspectie, te ridici si iei cu tine doar ceea ce te defineste cu adevarat. </p><p>Si imaginea unei sali cu scaune din catifea rosie, pe scena careia se monteaza decorul celei mai noi productii: TU. <br /></p>elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-34528137962477497992022-10-23T21:07:00.003+03:002022-10-23T21:07:20.105+03:00Elixir<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjM7TdrpRRpz5mX9Vn9AcuB2qgI0pt8CtSafHr2t-li9Qn5CLcMpl3GMxZzZ_slF2eMj17OHik3e4ehiUlZYVl2FbthDpcRbwpxd0BdDNVqbZHUynhwW8HOMZiOGsYZ2jxhLsIGcFiHpvgQ18PVq6xKYQtLYIU34TWazug_Mir5dUCghGslcx9QniTSlw/s1920/violin-6635935_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1920" data-original-width="1316" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjM7TdrpRRpz5mX9Vn9AcuB2qgI0pt8CtSafHr2t-li9Qn5CLcMpl3GMxZzZ_slF2eMj17OHik3e4ehiUlZYVl2FbthDpcRbwpxd0BdDNVqbZHUynhwW8HOMZiOGsYZ2jxhLsIGcFiHpvgQ18PVq6xKYQtLYIU34TWazug_Mir5dUCghGslcx9QniTSlw/s320/violin-6635935_1920.jpg" width="219" /></a></div>Cand viata iti da lamai…<p></p><p>Ai zice ca e cazul sa faci limonada. Sau, mai bine, le dai pe o bucurie pentru suflet. Inchizi usa in fata cotidianului si alegi o intoarcere in timp. Intr-o lume suspendata in muzica. O muzica care se revarsa de dincolo de veac. Veche si actuala cu puterea calatoriei intre lumi. Patrunzi pe urmele istoriei in spatiul sacru al unei catedrale care a ascultat ariile de sute de ori pana cand s-au impregnat in ziduri. </p><p>Iti dai voie sa visezi si iti lasi sufletul sa pluteasca. Iti lasi simturile sa leviteze si gandurile sa se aseze singure. </p><p>Nu ai nevoie de mult. Ai nevoie de cateva picaturi de altceva. Un altceva care iti da energia de care ai nevoie ca sa continui. Ai nevoie de continutul fiolei de bine care indeparteaza zgomotul cotidianului. Sterge pentru cateva clipe tot ce scoate intunericul din tine. Iti da timp. Timp cu si pentru tine. Te lasa sa iti raspunzi pana si la intrebarile pe care inca nu le-ai pus. </p><p>Uneori, in tumultul in care parca ti-ai pierdut busola, in mijlocul strategiilor de supravetuire si a teoriei conspiratiei, renunti la "trebuie", pentru "a fi". Lasi muzica sa ia cu ea praful gros pe care l-ai lasat sa se depuna peste ce ai visat, o lasi sa aprinda lumina in camaruta in care ai inghesuit de-a valma ganduri si versuri, idealuri si naivitatea de a crede ca speranta te asteapta sa te ia de mana. </p><p>Asculti ariile din Nunta lui Figaro in catedrala care le-a auzit prima data si te intrebi ce ai facut cu tine. Pe unde te-ai ratacit in goana dupa altius, fortius... Realizezi ca nu ai mai stat de multa vreme cu tine la o cafea si ca iar te-ai lasat prins in batalii straine de tine. Lasi muzica sa treaca prin tine si perenitatea ei te ajuta, cumva, sa te regasesti. Iti deschide din nou ochii asupra a ceea ce este cu adevarat important dincolo de ce considera ceilalti ca ar trebui sa ti se para important. </p><p>Nu ai nevoie de mult, dar ai nevoie de ceea ce iubesti. Chiar daca este invechit, sau asa este considerat. Nu este desuet, este doar elitist, pentru ca tot ceea ce nu se incadreaza in conceptul "fast - food" este elitist. Atunci cand traiesti intr-o lume gen fast food, tot ceea ce nu se incadreaza in tiparul si reteta fixa de prajeala sociala este dezavuat. Pentru ca, nu-i asa, de ce sa cureti cartofi ca sa faci cartofi prajiti cand ai un semipreparat la punga? Nu conteaza ca poate nici nu contina cartof. Este inlocuitorul acceptat. Totul, de la mancare la interactiuni este pe principiul inlocuirii rapide a originalului cu ceva considerat la fel de bun si, evident, mai rapid de procesat. E mai simplu si mai eficient, ti se spune. Ce nu ti se spune este ca iti omoara neuronii. Mancarea si viata semimestecate te transforma. Te face sa accepti fara sa-ti pui intrebari, iti ia energia vitala si iti lasa doar un gust amar cu care ajungi sa te obisnuiesti. Te face sa consideri ca mai repede este si mai bun, iti disipa capacitatea de a analiza faptele si accepti informatia si directiile de actiune impuse pentru ca asa fac toti ceilalti si pentru ca, nu-i asa, trebuie sa te integrezi. </p><p>Nu mai ai timp si chef sa te intrebi in ce sa te integrezi? Nu mai ai timp si chef sa te intrebi daca asta este ceea ce vrei cu adevarat, daca asta te defineste. Nu. Doar mergi inainte in cadenta impusa si iti alegi aspiratiile din reclamele care iti invadeaza spatiul. Iti alegi valorile din ceea ce straluceste fara sa vezi va sub stratul subtire de poleiala este, in cel mai bun caz, un material ieftin.</p><p>Si atunci ai nevoie sa-ti amintesti. Sa-ti amintesti ce te defineste cu adevarat, sa-ti amintesti ce iti doresti si care sunt idealurile catre care te indreptai inainte sa intri in zona de viata fast food.</p><p>Si atunci, cand viata asta pe repede inainte iti da lamai, iti faci un gin fizz si patrunzi in lumea sunetelor de dincolo de timp. Te lasi purtat de povestile surprinzator de actuale din opere vechi si iti intorci privirea si sufletul catre tine. Iti dai voie sa-ti imaginezi notele acumulate in peretii unei catedrale veche de doua secole si te gandesti ca, dincolo de lume si probleme care par stringente la un anumit moment in timp, ceea ce ne supravietuieste este farama de bine, de bun si frumos. Indiferent ca, la un moment dat vor fi considerate desuete sau elitiste, ele sunt ceea ce ramane.</p><p>Si atunci, cand viata iti da lamai, pui o picatura in fiola cu ce iubesti si le transformi in elixir... <br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-20471023727881974542022-09-10T16:22:00.003+03:002022-09-10T16:22:49.121+03:00Pana cand ne vom revedea...<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOQUdXI5gqot4FoEMDH3nSTIANGBCSpzxruLJTtkY-Qa2Q8Qn-RqxPOc-qsSrIaZY2tXaQmUn8NqyMRcoF8qWKTEOIYypaA_ThayxdTWDEBAQ1pey8BuH5K1LZNVsTaFFDdiJpuaJzCiatMWDsKG_TaCdGYvOowJGJuW4EKpVPHjoSQdrjWU96VWGlew/s960/18274777_10210529989864764_5060137782578576730_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOQUdXI5gqot4FoEMDH3nSTIANGBCSpzxruLJTtkY-Qa2Q8Qn-RqxPOc-qsSrIaZY2tXaQmUn8NqyMRcoF8qWKTEOIYypaA_ThayxdTWDEBAQ1pey8BuH5K1LZNVsTaFFDdiJpuaJzCiatMWDsKG_TaCdGYvOowJGJuW4EKpVPHjoSQdrjWU96VWGlew/w150-h200/18274777_10210529989864764_5060137782578576730_n.jpg" width="150" /></a></div><br /> Uneori nu poti. Nu mai poti sa zambesti atunci cand te simti sfasiat pe dinauntru de o durere care stii ca nu va trece. Stii din experienta ca se va atenua, dar, tot experienta iti spune ca nu isi va toci ascutisurile.<p></p><p>O vei lasa sa se acopere de praf si vei incerca sa aduci "good vibes only" ca sa o invelesti. Numa ca, ce sa vezi, exista anumite dureri care nu se lasa invelite. Iti rup o bucata de inima si o consuma lacom cat inca mai bate. Degeaba incerci sa te pansezi cu "ai facut ceea ce trebuia facut", "e mai bine asa", "nu te mai gandi la doar la tine". Nu merge. Nu are cum. Oricat ai incerca. Tu si ceilalti. Indiferent daca pansamentele vin din empatie, mila sau, pur si simplu, din zona lui "asa se face" si din dorinta de a bifa un "imi pasa" la fel de fals precum bijuteriile de aur vandute la colt de strada.</p><p>Dupa toate incercarile constati ca nu poti. Ca ochii ti se umplu de lacrimile neplanse si frustrarile vorbelor nespuse explodeaza chiar daca stii ca nu exista intoarcere si chiar daca rationalul iti spune ca ai facut tot ceea ce ai fi putut face. Nu ti se pare destul. Niciodata nu este suficient. Intotdeauna te gandesti ca poate mai era ceva si nu ai ajuns acolo. Stii ca nu e asa, dar continui sa te chinui sperand ca durerea se va atenua. Incerci sa o bati cu propriile ei arme dar nu reusesti. </p><p>Incerci sa-ti indrepti furia si frustrarea in alta directie, dar nu reusesti sa le indrepti decat spre tine. Incerci sa faci fata si sa-ti pui masca socialului pentru ca, nu-i asa, nu vrei sa pari nebuna in ochii celorlati care nu inteleg si, oricum, nu se ostenesc sa o faca. Evident, fiecare are alte prioritati asa cum si tu ai. Dar, cumva, subconstientul te face sa ai asteptari de la cei alaturi de care ai fost si esti intotdeauna. Rationalul iti spune ca nu este cazul dar ceva in tine te face sa speri ca ....</p><p>Ei bine, nu se intampla. Sau doar in extrem de putina cazuri. Asta este. Esti adaptat deja la savana sociala. Si atunci, te macini tu pe tine in cautarea echilibrului intr-un moment in care creierul si inima sunt in dezacord. Iti faci lista de argumente. Stii ca doar ai amanat inevitabilul si stii ca ai cautat toate variantele pe care le puteai cauta. Stii, esti constient de toate astea si, totusi, nu te poti impiedica sa nu iti faci mea culpa. Nu ai cum sa ocolesti gandurile si intrebarile: "si daca nu am facut suficient?', "daca mai era ceva de facut? ", "daca am cedat prea usor?". Sunt intrebari care te vor urmari multa vreme, chiar si dupa ce durerea isi va fi tocit ascutisul. Vor reveni in forta cu fiecare amintire si te vor mustra cu fiecare "si daca...".</p><p>Esti captiv intr-o panza de paianjen in care converg firele durerii, regretul vinovatia si egoismul. Ai vrea sa te desprinzi dar te lasi devorat de gandurile si emotiile contradictorii. Razi cu lacrimi si plangi cu vorbe pentru ca numai vorbele au mai ramas. Si fotografiile care rasucesc durerea mai strans in jurul inimii.</p><p>Pleci capul si incerci sa accepti inevitabilul, ridici ochii spre cer si ceri o pana din aripa ingerului care a pasit dincolo de curcubeu. Nu astepti raspuns pentru ca esti invatat ca nu exista raspunsuri. Si, totusi, uneori, iti iese in cale exact ceea ce ai cerut. Nici macar nu realizezi ca tocmai ai primit raspunsul cerut, pentru ca el nu vine niciodata in forma la care te astepti tu. Abia mai tarziu realizezi ca Universul a deschis o poarta prin care a intrat acel cineva care te va ajuta sa umpli golul. </p><p>Nu va alunga durerea si nici nu va opri sarabanda regretelor, insa cu pasi mici va incepe sa umple spatiul pe care credeai ca nu il vei mai putea umple. Nu este la fel. Deloc. Insa este exact ceea ce ai nevoie pentru ca inima ta sa se reintregeasca cu o alta bucata.</p><p>Pana cand ne vom revedea.... <br /></p>elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-87743857626294868662022-08-08T19:30:00.008+03:002022-08-08T19:30:58.845+03:00...si mai ai nevoie...<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOc0mWVFaMp63tCFf85NdaZ8HfWXX393CKRTBjoJ7PA0VtIIkDpggyaYM4NNxPh8_R0RShW8JKybosUO5W4X4j1PGe8go7gQHb2ZDh3CdjDOSrvuLvnQ2Faro-2sv0tS3gQCghgpQ0kMMW1ADJ8SX6TX_0u6FI-8HYNS93b-9zpmGVbjRaNQyrkaXVYA/s1280/tree-736875_1280.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="838" data-original-width="1280" height="210" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOc0mWVFaMp63tCFf85NdaZ8HfWXX393CKRTBjoJ7PA0VtIIkDpggyaYM4NNxPh8_R0RShW8JKybosUO5W4X4j1PGe8go7gQHb2ZDh3CdjDOSrvuLvnQ2Faro-2sv0tS3gQCghgpQ0kMMW1ADJ8SX6TX_0u6FI-8HYNS93b-9zpmGVbjRaNQyrkaXVYA/s320/tree-736875_1280.jpg" width="320" /></a></div> ...si mai ai nevoie de momente cu tine. Nu neaparat departe de "lumea dezlantuita" si nici intr-o chilie de manastire in varful unui munte. Ai nevoie insa de momente in care pui totul in hold. Apesi butonul si lasi tumultul sa se miste in voie in jurul tau. Blochezi canalele de intrare, iti iei o cafea si te uiti in jur. Asta, evident, dupa ce te-ai uitat in oglinda. Nu ca sa vezi daca ai asortat bine outfit-ul zilei ci, pur si simplu ca sa te vezi. Tu pe tine cel pe care nu l-ai mai vazut si auzit de mult. Ai fost atat de prins in deadline-uri, urgente si rezolvarea problemelor celorlalti incat te-ai pus pe tine pe silence. Asta cand nu ti-ai dat ignore. Ai preferat sa pui plasturi cu sclipici pe "bubitele"celorlalti refuzand sa asculti vocea care iti spunea ca esti la fel de ipocrita ca si ei. Sau, poate, esti doar intr-o faza de genul "mai bine sa am liniste decat polemici". <p></p><p>Numai ca, ce sa vezi, "linistea" asta vine la pachet cu frustrari si alte vartejuri de ganduri care iti aduc orice numai calm nu. Asculti, zambesti, un zambet lipit cu schotch uneori, rezolvi, incerci sa aplici asertivitatea in viziunea celorlalti in detrimentul propriilor tale pareri. Te consumi in task-uri mai mici sau mai mari, pui funde rosii pe pachete urate de oportunism si iti pui ochelarii cu lentile roz in fata grobianismului evident chiar daca este exprimat in vorbe din DEX. Te obosesti pana la nivelul de robotizare doar ca sa nu te asculti. Doar ca sa inchizi supapa catre tine si sa incerci sa opresti furtuna care creste incet dar sigur in interior.</p><p>Stii ca la un moment dat zagazul se va rupe si tot ce ai strans se va revarsa cu siguranta in cel mai prost moment posibil. Cand simti ca esti la limita de sus a suportabilitatii e cazul sa-ti dai o cafea. Buna. Intr-o cana frumoasa. Si poti sa adaugi si doua praline ca sa indulcesti conversatia cu tine. Si iti dai timp. Timp sa vezi si sa auzi. Sa vezi gesturile si fetele celor care se plimba in parc la prima ora a diminetii. Sa observi fata care sta turceste pe o banca cu o carte in brate si o cafea de la automat. Bunicul care face fitness intr-o liniste oarecum nefireasca pentru un parc aflat la confluenta bulevardelor. Sa auzi vantul trecand prin frunzele revigorate de racoare diminetii. Sa asculti mierla si pescarusii rataciti in metropola. Si sa-ti auzi propriile ganduri. Cele pe care nu le-ai mai auzit de mult timp. Sa iti lasi mintea sa hoinareasca si sa vezi cum se sedimenteaza lucrurile care par sa se invarta intr-o tornada in jurul tau. </p><p>Uneori, pe la jumatatea cafelei incepi sa zambesti pentru ca in minte iti revin cuvintele spuse de cineva intr-un alt context. Incepi sa zambesti pentru ca realizezi ca, desi nu crezi in tine intotdeauna, ai forta necesara pentru a depasi penele de cauciuc pe care ti le scoate Universul in cale. Iti amintesti toate testele de supravietuire pe care le-ai trecut si bataliile cu proprii demoni purtate pe campurile de lupta ale cauzelor celorlalti. Iti revin in minte pasaje din cartile preferate si iti trec prin fata ochilor imaginile amintirilor uitate ca intr-un film vechi de Cinemateca.</p><p>Zambesti si te alinti ca o pisica in imbratisarea veche a unui prieten demult plecat, iti dai voie sa simti nasucul umed de dincolo de curcubeu si, fara sa-ti dai seama, incepi sa-ti numeri binecuvantarile. Dai deoparte criza, frica, geopoliticul si todo list-ul, si te umpli cu norii de pe un cer neingradit de blocuri, cu vocea blanda care iti spune ca toate trec, cu apusurile si rasariturile stranse din toate drumurile tale, cu mirosul diminetilor la aerodrom si sunetul dur al primului bullseye. iti multumesti pentru drum si multumesti Universului pentru cei care te-au insotit si te insotesc. Multumesti chiar si pentru cei care au venit ca o lectie si pentru ca ai supravietuit cupelor cu otrava. </p><p>Momentele cu tine nu sunt neaparat lungi. De multe ori dureaza cat dai peste cap un ristretto, dar iti lasa o senzatie de bine dincolo de absurd si lipsa de substanta a cotidianului. Iti da voie sa vezi in tine si iti lumineaza urmele lasate de senzatii, clipe, carti si muzica. Iti coloreaza efemerul dandu-i o tenta de eternitate.</p><p>In momentele cu tine realizezi ca fericirea, ca si parfumul, iti este data in doze mici dar persistente si ca Universul iti da ceea ce ai nevoie daca iti deschizi ochii si inima dincolo de limitele impuse.<br /> <br /></p>elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-90940729122224535572022-07-15T19:34:00.002+03:002022-07-15T19:34:57.766+03:00Inefabil<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivbrUUmjB32h6IszapmUDVTtR7A-a99yX8qKGHGNZJayn00wUFd5zs1PkDFqKzHYS7LxTTfxTvehlLwFQj7Wc44llRoGx4TaNJ-7XFD1bhOJl1Yv2nbi96EIYg0Cd420DAOmyDoX5cqTMTPUlmJZjN6_SwXbQpaDyU7GCssiyNzrbJb_LGTcqbHvRZqA/s1920/sea-3594409_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1279" data-original-width="1920" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivbrUUmjB32h6IszapmUDVTtR7A-a99yX8qKGHGNZJayn00wUFd5zs1PkDFqKzHYS7LxTTfxTvehlLwFQj7Wc44llRoGx4TaNJ-7XFD1bhOJl1Yv2nbi96EIYg0Cd420DAOmyDoX5cqTMTPUlmJZjN6_SwXbQpaDyU7GCssiyNzrbJb_LGTcqbHvRZqA/s320/sea-3594409_1920.jpg" width="320" /></a></div><br />Exista un moment in care intelegi definitia inefabilului. <p></p><p>Ti-ai fi dorit sa ramai nestiutor, sa amusini doar sensul dar sa nu simti intelesul. Numai ca, viata nu prea iti lasa loc de joaca cu dictionarul emotiilor. Te lasa o vreme sa te prefaci ca nu intelegi, dar, atunci cand considera ea ca este momentul, iti varsa tot continutul glosarului in inima si in suflet. Asata doar asa ca sa intelegi ca nu este unul si acelasi lucru. </p><p>Si, atunci cand crezi ca le-ai dat de cap, ca le-ai pus la loc in lexicul vietii, te confrunti cu inefabilul. Iti ia ceva timp sa te prinzi de asta, pentru ca tu esti ocupat sa ingheti cuvintele nerostite si sa ascunzi lacrimile neplanse in oublieta de la capatul deznadejdii. Nu poti si nici nu crezi ca ai avea cum sa dai glas amestecului de durere, dezamagire, vinovatie si neputinta. Ai plange cu lacrimi si vorbe dar aerul subtire din jur si judecatile celorlalti nu ar face decat sa amplifice dorul si durerea. Stii ca ai facut ceea ce trebuia facut. Stii ca unele drumuri se inchid si, cumva, stiai si ca nu mai e mult pana la capatul asta de drum. Si, totusi, dincolo de ratiune si pragmatism ai sperat ca mai e. Ca mai ai inca timp de parcurs pe drumul unei vieti. Nu erai si nu esti niciodata pregatit sa faci primul pas singur dincolo de capatul de linie al sufletului care te-a insotit o viata. A lui. Stii ca dincolo de curcubeu e mai bine. Stii ca a luat o bucata din inima ta. Pe care, de altfel i-ai dat-o din prima zi.</p><p>Stii. Ai vrea sa spui, sa rupi sa intarzii momentul. Sa fugi din tine si sa te intorci mai tarziu cand uitarea incepe sa astearna o patura lina peste ranile adanci. Stii ca trebuie sa ramai in picioare cand tot ce ai vrea sa faci e sa cazi in genunchi si sa plangi pana cand vei seca izvorul de lacrimi. Toti in jurul tau iti spun ca asta e singura optiune, ca e cazul sa renunti la egoism si sa nu mai incerci sa furi minute. </p><p>Iti vine in minte o vorba straina "let go". Numai ca e mult mai greu decat pare. Vorbele curg pe dinauntru, iar ceea ce simti este indicibil. Nici nu exista cuvintele si frazele potrivite. Sau, daca exista, sau ascuns si au lasat o pagina goala la care te holbezi incapabil de a-ti aminti cum sa-ti scoti emotiile din cotloane si a le pune pe taraba cu trairi intelese de ceilalti.</p><p>Te uiti in jur. Ai vrea sa impartasesti si poate sa eliberezi durerea, numai ca preferi sa o inchizi si sa plonjezi intr-un cotidian superficial dar consumator de resurse fizice. E mai simplu. Adormi epuizat la finalul zilei dupa ce te-ai consumat in nimicuri exacerbate. Pare mai simplu decat sa incerci sa exprimi preaplinul, in contextul in care frazele par fara substanta, pentru ca nu reusesti sa dai cuvintelor puterea furtunii de emotii care te bantuie. Si, uneori nici nu vrei neaparat. Ceva te retine si iti semnalizeaza compasiunea de fatada care nici macar nu s-ar osteni sa iti simta durerea. </p><p>Asa ca, ipocrit, le spui cam ce ar vrea sa auda, pentru ca de ascultat oricum nu asculta si lasi vorbele, lacrimile, emotiile si tristetea sa te bantuie involburand valurile de lacrimi care te zadorm la finalul zbaterii. privesti, zambesti si rostesti cuvinte straine de tine si sunt zile in car nu bifezi casuta cu "nu sunt robot" de pe ecranul sinelui tau. Remarci cum zilele se insiruie impletite cu durerea care nu se da dusa si stii ca te va insoti multa vreme. Vorbesti cu tine si eviti sa-ti mai faci promisiuni, te tii tare pe drum cu inima ciuntita si, celorlalti le spui ca, in sfarsit ai inteles definitia inefabilului. <br /></p>elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-67029972264828204532022-07-10T17:00:00.001+03:002022-07-10T17:22:11.675+03:00Cand Universul te ia la mishto<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKg6zMZwXeA3J-PUghzSB1on1UWyvg7t-qwy2F-fVjHnIMJQlMjsSiSyK8pyNH9hJE8CPKi-rpLQbiV5JoiCIV9lr0sspKbrERZwZobUK1yfvwQZfeY47uLmsVdQp8CozbY2QSDI67EHQ__m6HdRQJTkuO7ZeDgJ-G1oPaB01CWw515b73XeWMmZAlsQ/s1920/cyclone-2102397_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1281" data-original-width="1920" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKg6zMZwXeA3J-PUghzSB1on1UWyvg7t-qwy2F-fVjHnIMJQlMjsSiSyK8pyNH9hJE8CPKi-rpLQbiV5JoiCIV9lr0sspKbrERZwZobUK1yfvwQZfeY47uLmsVdQp8CozbY2QSDI67EHQ__m6HdRQJTkuO7ZeDgJ-G1oPaB01CWw515b73XeWMmZAlsQ/s320/cyclone-2102397_1920.jpg" width="320" /></a></div><br />Atunci cand crezi cu tarie ca le poti face pe toate. Atunci cand esti convins ca nu iti scapa nici un detaliu. Atunci cand iti mai pui inca o caramida in rucsacul de "task"-uri zilnice. Atunci cand te crezi mai Superman decat originalul. Atunci cand iti spui "gata, am totul sub control". atunci cand esti convins ca poti sa faci totul si ca multitasking-ul a fost crat pentru tine. <p></p><p>Fix atunci Universul te ia la mishto. Nu in modul golanesc al mishtoului. Nu. Oricum Universul nu este grobian. Insa atunci cand se hotaraste sa faca asta o simti. Acut. Pana la ultima celula. O durere pe care nu poti sa o ocolesti. Persistenta si profunda, cu o intensitate care creste in loc sa scada.</p><p>Atunci cand uiti de tine risipindu-te in "lucruri importante "fara nici o noima, Universul iti da o palma pe care nu ai cum sa o uiti care iti indreapta privirea inspre ceea ce ai uitat. Inspre ceea ce e important dar tu ai ales sa ignori. Inspre ceea ce ai avut si ai crezut ca nu se va termina niciodata. Inspre ce ai lasat la coada listei tale de "prioritati". Si, ca sa nu uiti, iti ia. Iti ia ceea ce iubesti, o parte din inima. Si nu te intreaba daca vrei. Nici nu te lasa sa te pregatesti. Ia, pur si simplu. Scurt, fara multe vorbe si fara drept de apel. Ti-a dat, in timp, sansa sa pretuiesti ceea ce ai. Ti-a mai dat un branci pe scari ca sa-ti aminteasca ce este important. Dar, ai parut doar sa intelegi. De fapt ai luat-o de la inceput. Te-ai oprit atunci putin si apoi ai continuat sa alergi ca un hamster intr-o rotita care nu duce niciunde. Ai continuat sa vanezi o recompensa inexistenta dand la o parte tot ceea ce credeai tu ca te impiedica.</p><p>Ai adunat un rucsac de "maine". Maine ma vad cu prietenii. Maine merg la locul de joaca. Maine incep teancul de carti puse de-o parte. Maine merg la doctor. Maine imi iau o zi libera. Maine ma hotarasc la vacanta amanata deja de peste cinci ani. Maine imi dau timp sa.... Maine. Un teanc de promisiuni catre tine insuti adunate una peste alta si acoperite de praful unui "azi"mult mai urgent. Un azi care da deoparte introspectia si ce iubesti cu adevarat si face loc pentru superficial, poleiala si urgentele celorlalti. Un azi care tinde sa indeparteze bucuria inlocuind-o cu un pospai de fericire "taior made" in tiparele socialului. Un azi care te mana de la spate intr-o turma de hamsteri hiperactivi alergand in rotitele fara sens crezand, pe buna dreptate, ca fac parte dintr-o retea importanta. Si asta e adevarat, insa, toata reteaua de rotite produce energie pentru "azi"- ul altcuiva. Care stie sa profite de timp si sa-si dea timp pentru viata. Pentru ca, nu-i asa, are o armata de hamsteri ametiti de poleiala care ii hranesc nevoia de energie cu timpul si idealurile lor amanate pe un maine care se tot indeparteaza.</p><p>Ei bine, asta e momentul in care Universul hotaraste ca e nevoie de ceva care sa te atinga dincolo de suprafata ca sa te opresti mai mult de o clipa si sa te uiti in si la tine. Sa te opresti si sa te reconfigurezi. Daca vrei, Universul iti apasa butonul cu "reconfigurare traseu". E mesajul lui catre tine: ai gresit drumul. Grav. Te indrepti cu viteza maxima catre un drum inchis. Stiu ca nu pare asa. Dar, pentru tine e drum inchis. Nu ai ce sa gasesti acolo in afara de un azi al viselor altcuiva. TU nu esti acolo. Asa ca: reconfigurare traseu.</p><p>Si, pentru ca ai refuzat sa intelegi primele avertismente, iti deschide noul drum cu pretul a ceva ce iubesti. Iti da o durere pe care nu o poti depasi si iti smulge toti plasturii pusi grijuliu peste idealurile tale, peste zilele tale cu tine, peste suflet si peste ceea ce ar trebui sa fie "azi"-ul tau. Iti ia, brutal, ceea ce iubesti. Brutal, nu nedrept, chiar daca asa pare. Stiai ca va trebui sa pierzi ceva ca sa te regasesti dar, intotdeauna supa calduta pare cea mai buna solutie, asa ca ai procrastinat. Din nou inca un "maine "adaugat peste gramada pusa grijuliu de-o parte. </p><p>Atunci Universul te pune in genunchi. Nu ca sa te rogi catre un dumnezeu, indiferent care ar fi acela, ci, pur si simplu, ca sa iti amintesti sa cauti urma. Urma pasilor tai pe drumul din caramizi galbene catre Oz. Catre nazuintele tale si catre ceea ce esti. Catre vulnerabilitati si superputeri adevarate, catre ganduri intortocheate si solutii ascunse in locuri si oameni neobisnuiti.</p><p>Cand Universul te ia la mishto, iti aminteste ca, de fapt, ai fost creat cu superputerea de a supravietui chiar si atunci cand totul iti este impotriva. Iti deschide ochii si simturile si iti redesteapta instinctul adormit sub gramada de "maine". Iti spune ca viata si moartea sunt doar fete ale aceleasi monezi si ca amintirile sunt cel mai bun panaceu pentru durere. Si, mai ales, iti aminteste ca tu ai capacitatea fenomenala de a te recrea din cenusa propriilor regrete.</p><p>Te mai tine putin cu capul in pamant ca sa nu uiti de unde te tragi si iti da din nou seva necesara ca sa-ti deschizi aripile si sa spargi bariera cotidianului dincolo de prejudecati si cutume.</p><p>Asa ca, atunci cand Universul te ia la mishto, e posibil sa fie de bine. Pentru ca, dincolo de durere si frustrare este drumul pe care l-ai ignorat atata amar de vreme. <br /></p>elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-13392002962341514402022-05-26T09:13:00.002+03:002022-05-26T09:13:54.558+03:00Ce ceata deasa...<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgi62qnCWC_D2qxjbZnRb9qYQNt_-PrTErO4XVr9HFiphLF6ezrCZM9B3c0_p9rysGtARBCBR-7X-Y-PxceLLGlAAfkkXPJ9iiZSDC21uMKtx2wfAVpFVJ5tUWtSUGekg_HkP3YD9BKkdtPra-VnjbCX9bEkZmYP_objEpx3vVuKlXp2ukOjY_JIJt9wA/s1920/fog-240075_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1125" data-original-width="1920" height="188" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgi62qnCWC_D2qxjbZnRb9qYQNt_-PrTErO4XVr9HFiphLF6ezrCZM9B3c0_p9rysGtARBCBR-7X-Y-PxceLLGlAAfkkXPJ9iiZSDC21uMKtx2wfAVpFVJ5tUWtSUGekg_HkP3YD9BKkdtPra-VnjbCX9bEkZmYP_objEpx3vVuKlXp2ukOjY_JIJt9wA/s320/fog-240075_1920.jpg" width="320" /></a></div><br /> Imi vine in minte din ce in ce mai des o poezie dadaista a lui Eugen Jebeleanu:<p></p><p><span class="d2edcug0 hpfvmrgz qv66sw1b c1et5uql lr9zc1uh a8c37x1j fe6kdd0r mau55g9w c8b282yb keod5gw0 nxhoafnm aigsh9s9 d3f4x2em iv3no6db jq4qci2q a3bd9o3v b1v8xokw oo9gr5id hzawbc8m" dir="auto"></span></p><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q"><div dir="auto" style="text-align: start;">"Ce ceata deasa, vai, ce ceata deasa</div><div dir="auto" style="text-align: start;">Nu mai cunoastem drumul catre casa</div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q"><div dir="auto" style="text-align: start;">Suntem usori si ceata e ca fumul,</div><div dir="auto" style="text-align: start;">Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?"</div><div dir="auto" style="text-align: start;"> </div><div dir="auto" style="text-align: start;">Suntem, de cele mai multe ori in ceata. Cautam in permanenta un drum si un "acasa" pentru suflet. Si, cumva atunci cand credem ca l-am gasit intindem mana si nu culegem decat iluzia ascunsa de negura.</div><div dir="auto" style="text-align: start;">Nu mai stim unde este drumul, caile s-au amestecat intr-o lume separata de pandemie, prejudecati si razboi. Nu ne asteptam la asta. Nu aveam in lista parcursului prin viata distantarea, dependenta de un ecran, insingurarea, ego-ul exacerbat si un deziderat bine ascuns de pacla unei himere.</div><div dir="auto" style="text-align: start;">De multe ori nici macar nu detectam iluzia. Este atat de bine prezentata incat nu vedem golul din spatele poleielii de vorbe si cutume.</div><div dir="auto" style="text-align: start;">Cautam un sens folosind busola acceptarii sociale si logica colectiva crezand ca asta ne invalideaza instinctele. Bajbaim intr-o lume din care au disparut constantele continuand sa mergem pe drumurile asfaltate si, ca in definitia nebuniei, repetam stereotipurile asteptand rezultate diferite. </div><div dir="auto" style="text-align: start;">Am vrea sa zburam, dar, in momentul in care deschidem aripile, frica ni le reteaza si ne pune in genunchi ca sa ne protejam privirile de arsura albastrului cu miros de libertate. Privim in jos doar pentru a vedea pamantul uscat si crapat de la seceta din noi insa tanjim dupa mirosul zarilor si gustul viselor. </div><div dir="auto" style="text-align: start;">Ne adaptam si ne inregimentam in realitatea acceptata, ne straduim sa incapem in tiparele prestabilite, inchidem speranta in spatele unei usi ferecate cu lacatele compromisului si ascundem cheia in gandurile renuntarii.</div><span class="d2edcug0 hpfvmrgz qv66sw1b c1et5uql lr9zc1uh a8c37x1j fe6kdd0r mau55g9w c8b282yb keod5gw0 nxhoafnm aigsh9s9 d3f4x2em iv3no6db jq4qci2q a3bd9o3v b1v8xokw oo9gr5id hzawbc8m" dir="auto"><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q"><div dir="auto" style="text-align: start;">"Nu ne vedem nici intre noi deloc</div><div dir="auto" style="text-align: start;">Si jocul nu ne place, nu e joc.</div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q"><div dir="auto" style="text-align: start;">Ce ceata deasa, vai ce ceata mare,</div><div dir="auto" style="text-align: start;">Oh, azvarliti-ne, voi, o carare."</div><div dir="auto" style="text-align: start;">Nu ne mai vedem. Privim in oglinzi oarbe si ne impunem sa credem ca acolo este realitatea. Am pierdut sensul si am incurcat mastile. Jucam un joc al imprumuturilor. Imprumutam viata online, prieteni virtuali si relatii de conjunctura. Tanjim dupa libertate in timp ce mai ridicam inca un gard mintindu-ne ca asa vom fi in siguranta. Ne protejam de noi insine si de adevar inghitind pe nemestecate fericirea semipreparata. Privim cu gura cascata la pastilele minune pentru viata corecta. Repetam noul limbaj de lemn si ne inducem convingerea ca asa suntem, ca ne incadram pentru ca asa trebuie sa fim. Nu ne dam voie sa vedem tristetea din spatele zambetelor desenate cu make-up social. Tragem in hamul moralei acceptate si ne mintim ca ne place. Ii invidiem pe cei care au curajul sa zboare si ii blamam pentru frustrarile noastre. Bajbaim in ceata incertitudinii si nu ne dam voie sa fim. Ne consolam cu faptul ca mergem incet intr-o mare de oameni gri si blazati ca si noi. Si ne spunem ca asta e directia. Desi nu o vedem in pacla si ceva adanc in noi ne spune ca, de fapt, ne invartim in cerc intr-o mlastina care ne seaca sufletele si ne inoculeaza ordinarul.</div><div dir="auto" style="text-align: start;">Numai ca, la un moment dat, aripa unui zbor ne zgarie rutina si lasa lumina puternica a soarelui de dincolo de negura sa patrunda. Nu mai avem ochelari de soare, i-am abandonat de mult in rucsacul cu vise, asa ca lumina ne loveste si ne face sa ne oprim din cautarea nimicului in negura. Ultima farama de curiozitate ne face sa largim fanta si ne da curajul de a vedea calea care se deschide chiar sub picioarele noastre si pe care nu am avut indrazneala sa pasim. Intre frica si noi orizonturi sta o singura clipa si o fluturare de pleoapa deasupra sufletului trezit de mirosul libertatii.</div><div dir="auto" style="text-align: start;">Chiar daca nu pare alegerea ne apartine iar hotararea clipei este esentiala. Alegem sa traim in continuare o viata de imprumut sau ne asumam riscul drumului de dincolo de ceata. Totul depinde de capacitatea noastra de a taia lanturile ghiuleleor pe care singuri ni le-am atarnat de glezne crezand ca asta ne tine ancorati in realitate. Sau in ceea ce ne-am impus a fi realitatea noastra.</div><div dir="auto" style="text-align: start;">Zborul si zarile viselor sunt chiar la nivelul mainilor noastre intinse. Avem nevoie doar de o clipa in care sa ne asumam judecatile celorlalti si sa ne prindem cu putere de idealurile noastre. Si sa ne asumam cine si ce suntem. Reintoarcerea la noi este cea care disipa valatucii si ne da voie sa ne descoperim potentialul pe un drum, greu cu siguranta, dar pe care il modelam cu incredere si incapatanarea de a ne umple plamanii cu aerul tare al cerului deschis.<br /></div></div></span></div><p></p>elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-9852973326379791342022-05-17T21:09:00.003+03:002022-05-21T14:35:17.925+03:00Sindromul demiurgului<p></p><br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqvWh54vD6qjYW0GF4wIevk5baFRgfzhVBLerre6UrsZ0NHmnd7MrB3UtYsxdrsr9gUglfz4nDHHNwMVOooz8Htu6sREW3m9dtU5URizGJsafqDxI-Q-mPAiumSxtKgRtNTHwWJl9GhyztQZ6JDrH-locbhmbE-Soj2FBgBWnh4IfKwN5A_C3GNqLqHQ/s1920/ladder-2748333_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1002" data-original-width="1920" height="167" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqvWh54vD6qjYW0GF4wIevk5baFRgfzhVBLerre6UrsZ0NHmnd7MrB3UtYsxdrsr9gUglfz4nDHHNwMVOooz8Htu6sREW3m9dtU5URizGJsafqDxI-Q-mPAiumSxtKgRtNTHwWJl9GhyztQZ6JDrH-locbhmbE-Soj2FBgBWnh4IfKwN5A_C3GNqLqHQ/s320/ladder-2748333_1920.jpg" width="320" /></a></div><br />Fiecare dintre noi se crede Dumnezeu cel putin o data in viata. Unii chiar de mai multe ori. Nu conteaza momentul ci doar senzatia. Secunda in care te simti demiurgul propriului univers. Nu cred ca este cazul sa ne judecam prea aspru pentru astfel de momente pentru ca ele ne dau combustibilul necesar ca sa continuam. Sigur, cu conditia ca aceste momente sa nu se transforme intr-o constanta combinata cu capcana puterii asupra celorlalti. Pentru ca atunci devine periculos. Si frustrant. Atat pentru noi cat si pentru cei asupra carora avem temporar putere. Pentru ca nimic nu este etern. Exceptand ciclul vietii si al mortii. Si taxele ar spune unii.<br /><p></p><p>Cand ne simtim dumnezei ai propriului univers si intindem mana pentru a prinde in causul palmei steaua nazuintelor proiectam si in universurile care se intersecteaza cu al nostru puterea de a visa si de a-ti urma visele. </p><p>Numai ca, poate pentru ca natura umana este vulnerabila la capcane, de cele mai multe ori ne simtim Zeus intr-un univers creat artificial. Cu ierarhii, sclavi si stapani si scari interminabile catre un tel care, de fapt, nu exista. Urcam si ne dam coate ca sa trecem peste ceilalti doar pentru o pozitie mai buna pe o scara al carei capat este bine ascuns intr-o ceata instalata strategic. Cu cat urci mai sus, cu atat se indeparteaza de tine si te face sa iti doresti din ce in ce mai mult ceea ce se afla dincolo de ea, in varf. Sau, cel putin, asa crezi tu, ca dincolo de ceata este varful, incununarea goanei zilnice, a capcanelor puse in calea celorlalti, a treptelor urcate in graba calcand peste visele celor "slabi", a prieteniilor de conjunctura si a insingurarii voite mascate sub filozofia alergatorului de cursa lunga. Si, cu fiecare treapta, cu fiecare senzatie ca maine vei trece dincolo, te crezi din ce in ce mai Dumnezeu. Un dumnezeu al celor pe care i-ai "invins", al celor care trebuie sa fie obedienti, al celor aflati pe o treapta inferioara. Amesteci invincibilitatea cu surogatele din capcana puterii intr-un cocktail letal doar pentru tine. Un cocktail colorat, cu umbrelute si cirese care nu face decat sa-ti otraveasca exact partea care ar trebui sa te apropie de Creatie, de tine si de suflet.</p><p>Nu vezi ca fiecare picatura din bautura fabuloasa iti ia cate un vis, te incorseteaza in perceptele scarii si iti ingusteaza privirea. Te lasa sa te uiti doar in directia impusa si, din toate aspiratiile, iti lasa doar goana nebuna dupa "varf". Iti ia prietenii si iti da stralucirea de staniol a falsului. Iti fura autenticul si iti da un adevar contrafacut poleit cu iluzia puterii. Te face sa crezi in realitatea unui film de Bollywood, uitand sa-ti spuna ca, la un moment dat, dansul se opreste si ca, dupa multe pahare din bautura spumoasa, cand reusesti sa ajungi dincolo de ceata, vei descoperi ca esti, de fapt, la baza unei noi scari catre un alt varf ipotetic intr-o ierarhie unde altii sunt dumnezei. La fel de convinsi ca si tine de adevarul pe care il consuma.</p><p>E posibil sa te prinzi ca esti intr-un nou decor dintr-un alt film si ca va trebui sa intri intr-un nou rol. Si sa incepi sa iti pui intrebari. Sa cauti variante de a privi dincolo de ceata, de data asta in jos, de unde ai venit. Sa te intrebi unde te-ai pierdut. Unde ai ramas tu, cel cu vise care se simtea centrul universului de ganduri si unde a inceput acel tu care a uitat unde a ascuns compasiunea, verticalitatea si asumarea. Sa privesti apoi in sus spre noua scara, sa-ti iei o cafea si sa te sfatuiesti cu tine daca vrei sa accepti rolul, cu toate panglicile lui sau sa sfasii butaforia pasind catre libertarea pe care ti-o dau visele regasite. </p><p>Sigur, e posibil sa-ti placa noul rol. Sa te faca sa te simti si mai puternic si sa mai iei o inghititura din bautura care te incurajeaza sa te impodobesti cu mastile si fundele paparudelor sa fii in trend si sa ignori toate semnalele de eroare. Sa consideri ca poleiala este noul adevar si sa evoluezi pe strazile butaforice ale unei lumi absurde doar pentru a ajunge din nou la o baza a unei scari ierarhice pe care te vei ambitiona sa o urci savurand momentele si senzatia de mic dumnezeu chiar daca la capatul ei este un gol imens. </p><p>Nu stiu si nici tu nu stii ce drum vei alege si nici cu ce senzatie te vei identifica. Stiu doar ca atunci cand crezi ca esti atotputernic ar fi bine sa te scoti la o cafea in afara timpului si sa cantaresti bine care e universul care iti da voie sa zbori.<br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-46823768096876321652022-05-09T20:39:00.002+03:002022-05-09T20:39:31.400+03:00Atat<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_S1nbkHTdDz58wlTfvAzDMg0_REz5jLct0kYqvfQ0JsCAXWLPZsqXC8Q8wAl-axLDxxaRmPxV1inMpi9Mtjgg875lAEa3v2TcJDyQ0xdz9OkiQZN0n4u3qEn02fQ29y8bYLslCLFICeUamCWk_bN5rV9Ojb2ymmEO1AqADszVFd1k1XhtoBSjNRaVpg/s1920/avenue-815297_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="1920" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_S1nbkHTdDz58wlTfvAzDMg0_REz5jLct0kYqvfQ0JsCAXWLPZsqXC8Q8wAl-axLDxxaRmPxV1inMpi9Mtjgg875lAEa3v2TcJDyQ0xdz9OkiQZN0n4u3qEn02fQ29y8bYLslCLFICeUamCWk_bN5rV9Ojb2ymmEO1AqADszVFd1k1XhtoBSjNRaVpg/s320/avenue-815297_1920.jpg" width="320" /></a></div><br /> Uneori iti doresti un anumit lucru. Din considerente personale, emotionale sau, pur si simplu, din considerente de business. Numai ca, iti este si frica sa te gandesti in directia lui pentru ca stii din start ca, indiferent ce vei face, vei fi judecat. Egoist, intrigant, razbunator, arivist, individualist, oportunist...<p></p><p>Adjectivele se succed unul dupa celalalt cu viteza unei ploi de vara. Le auzi si vezi fetele celorlalti, le simti soaptele in ceafa si le intuiesti miscarile si privirile poncise. La un moment dat aproape ca si tu te indoiesti de motivele pentru care iti doresti acel lucru. Pana si tu incepi sa crezi ca ai o agenda ascunsa si ca , poate nu esti in stare.</p><p>Prins in vartejul de ganduri incerci sa gasesti capatul ghemului in timp ce senzatia de sufocare si frustrare creste in tine. Poate ca iti doresti prea mult. Poate ca nu iti doresti suficient. Poate ca ceilalti au dreptate. Poate ca nu vei fi in stare sa pansezi toate ranile si sa vulcanizezi cauciucurile taiate de ascutisurile racilor vechi si fara substanta. O tornada de "poate"si "daca" care nu iti da pace si nu te lasa sa vezi unde este capatul fuiorului. Te lasi angrenat in bulboaca si ti se pare ca ceilalti ar putea sa iti dea solutia. Chiar daca ea este sa renunti la ceea ce vrei si la ceea ce stii ca poti, acceptand patalamaua ordinarului ca pe o medalie de merit.</p><p>Suntem toti la fel, spun ei. In viata nu poti avea intotdeauna tot ce iti doresti, mai spun. E o palarie prea mare, vin in continuare pildele intelepciunii cu miros de tocanita. Si, cu fiecare vorba "de bine" simti cum curajul ti se scurge si acceptarea isi face loc in vene.</p><p>Numai ca, undeva acolo, in adancuri, se mai afla spiritul calului plecat ultimul in cursa. Cel care si-a ales drumul pentru ca ceilalti, aceeasi care ii dau acum sfaturi, il catalogasera deja in sectiunea "si altii". Sau poate nici macar acolo.</p><p>Este interesant cum oamenii se simt datori sa-ti dea sfaturi si sa citeze vorbe intelepte menite sa-ti blocheze calea si sa te aduca cumintel in cadenta gri a cotidianului si convenientelor acceptate. Si, la fel de interesant este modul in care discursul se schimba in functie de evolutia ta intr-o directie sau alta. Ipocrizia capata valente captivante in momentul in care reusesti sa ridici privirea si sa-i observi. Daca reusesti sa-ti tragi un scaun, sa iei o punga de floricele si sa-i urmaresti cum flaneaza de la o extrema la cealalta, iti devin chiar simpatici. Si fix acela este momentul in care gasesti capatul propriului tau ghem.</p><p>Abia atunci realizezi ca nu avem cum sa fim toti la fel. Chiar daca suntem manati de spiritul de ginta. Abia atunci realizezi ca nu ai de dat socoteala decat in fata lui Dumnezeu, a ta si, evident, a celor care percep taxe. </p><p>In momentul in care privirea ti se limpezeste, bei o cafea si iti spui "in fond, de ce nu?" De ce sa nu incerci sa obtii ceea ce iti doresti? Brusc, frica de esec dispare, chiar daca esti constient ca asta se poate intampla. Dar, pana la urma, nu poti avea airbag-uri pentru fiecare situatie. mai dai cu capul de sus, mai dai cu fundul de pamant, iti zdrelesti talpile pe drumurile cu pietre ascutite si coatele incercand sa-i dai la o parte pe cei care iti blocheaza orizontul.</p><p>Unii iti vor spune ca nu te mai recunosc. Ca asta nu esti tu cel pe care il stiau ei. Sigur ca nu. Pentru ca, in momentul in care reusesti sa iti dai singur seama ca poti sa-ti atingi visul, barierele nu mai functioneaza. Atunci cand ai fost cu spatele la zid si ai hotarat ca singura varianta este sa-ti croiesti un drum acolo unde ceilalti prevestisera o fundatura, nu ai mai fost cel pe care il stiau. Atunci cand ti-ai privit in ochi demonii si i-ai dat la o parte de pe terenul tau de joaca ai devenit altcineva. Incomod, individualis, egocentric, oportunist,... Toate adjectivele neacceptarii pe care le asculti si, de cele mai multe ori, te dor. Te dor pentru ca realizezi ca suprapunerea acelorasi dorinte pe o alta persoana genereaza alt gen de aprecieri: motivat, determinat, inspirational... Totul depinde doar de pozitia la start a calului. Cand esti in lumina reflectoarelor si acolo unde fiecare membru al corului antic aspira sa fie, esti inspirational. Cand pleci din ultima pozitie si gasesti alte cai, esti, in cel mai bun caz, oportunist. Si, evident, nu mai esti cel pe care il stiau ei. </p><p>Asa ca, iti asumi ceea ce iti doresti, pornesti in directia pe care ti-o dicteaza mintea si sufletul si iei reactia corului ca pe o constanta in ecuatia ta. Bagi o variabila de zambet si simpatie si iti vezi de drum. Indiferent daca la final vei avea succes sau nu.<br /></p>elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-88792088958970770172022-05-08T10:00:00.001+03:002022-05-08T10:27:38.247+03:00O pana purtata de vantul sortii<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZ0nPw_QohM552VKai62tFJ6P9dhq8txAkCdTd5JE17aaOFxD6y01ATOcsJ7I2RDDgUOug_wfmzTCc81OS64dSZU7OrgAhQOb3yIQ3F86TsbvWFZ1zu5TN_0BrU73nNLT56pi0vSIi5199rlU3F4x75-Ss2pXJ_0ww16SabMS2fNnUK2wYZydR5DWgbQ/s1920/feather-3010848_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1371" data-original-width="1920" height="229" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZ0nPw_QohM552VKai62tFJ6P9dhq8txAkCdTd5JE17aaOFxD6y01ATOcsJ7I2RDDgUOug_wfmzTCc81OS64dSZU7OrgAhQOb3yIQ3F86TsbvWFZ1zu5TN_0BrU73nNLT56pi0vSIi5199rlU3F4x75-Ss2pXJ_0ww16SabMS2fNnUK2wYZydR5DWgbQ/s320/feather-3010848_1920.jpg" width="320" /></a></div><br />Speranta este o pana purtata de vantul sortii. Efemera si, totusi, atat de concreta atunci cand ne agatam de ea. De multe ori m-am intrebat de ce doar speranta a ramas in cutia Pandorei. Si cum de ne amintim de ea doar cand avem impresia ca cerem lucruri irealizabile.<br /><p></p><p>Cumva speranta este legata prin mii de fire de inima si mintea noastra. Este steaua magilor pentru vremurile intunecate de povara neputintei. Este acel ceva nevazut care te ridica dupa fiecare cazatura si iti spune ca juliturile vietii nu sunt facute ca sa te doboare ci doar ca sa-ti personalizeze harta sufletului.</p><p>O cautam in locuri indepartate, cercetam cele mai intunecate unghere si ii investim pe ceilalti cu incredere atunci cand viata ne pune in genunchi. Ne ridicam si cadem la loc, repetam lectia sperantei pana cand reusim sa o intelegem. </p><p>Speranta este cu noi in fiecare zi, in fiecare clipa, in toate momentele, in ticurile verbale: "sper ca...", "sa speram...". Lectia este in fata noastra. Constant. Si, cu toate astea, nu o vedem sau, de multe ori, ne gandim ca putem fenta procesul si sa ajungem mai repede la final. </p><p>Avem o aplecare nativa catre eludarea evidentelor. "Civilizatia" ne-a ajutat sa ne ingropam adanc instinctul si nu ne da voie sa ne urmam intuitia. Suntem incastrati in tipuri si tipologii. Conservativii si finalizatorii sunt cei mai apreciati. Intuitivii trebuie sa invete. Sa se modeleze. Sa se inghesuie in tiparele acceptarii fie ca vorbim de cele ierarhice, sociale sau, pur si simplu, de gura lumii. Si, din pacate, exact asta facem. Constant. Zi de zi, ne straduim sa "fit in" cum zice americanul. Pentru ca, evident, modelele si prelegerile fix de la ei vin. </p><p>Ti se spune ca asa vei avea succes. Asa ca iti acoperi instinctul si intuitia cu straturi groase de conventional si vopsesti culorile libertatii in nuantele de gri si bleumarin office. Si, uneori ai succes. Sau asa pare. Chiar daca de multe ori te uiti cu jale la mormantul adanc pe cere l-ai sapat pentru sufletul si visele tale. Alteori, insa, dai gres. Dai gres la job, dai gres in relatiile cu ceilalti si, cel mai des, dai gres in relatia cu tine insuti. Pentru ca te stradui prea mult sa creezi o relatie cu un strain. Cu o imagine a ceea ce ar vrea ceilalti sa fii.</p><p>Paradoxal, toti cei care te-au "ajutat" sa incapi in tipare, sunt primii care lasa spatiul gol in jurul tau atunci cand esti jos. Atunci cand, dupa toate standardele, ai dat gres. Si, abia atunci, iti agati sufletul de speranta. Abia atunci incepi sa intelegi ca ea a fost acolo tot timpul. Langa tine si in tine. Doar ca tu ai ales sa o ignori. Ai ignorat glasul mic care iti soptea sa faci cum crezi tu, sa nu mergi cu turma, pentru ca pe acolo iarba este uscata ci sa cauti drumurile care te cheama. </p><p>Abia cand esti cu spatele la zid intelegi. Intelegi de ce speranta a ramas in cutia Pandorei. Pentru ca ea stie ca ai nevoie de o mana intinsa, de o bataie pe umar sau chiar de un sut in fund care sa-ti aminteasca ca poti, ca nu esti ceea ce cred ceilalti despre tine, ca important este sa te ridici si, macar o data, sa faci ceea ce crezi tu ca e mai bine pentru tine.</p><p>Speranta este o pana putata de vantul sortii. Dar este pana care aterizeaza in causul palmei tale exact atunci cand ai nevoie sa simti ca nu esti singur, ca ai resursele necesare ca sa-ti indeplinesti visele si ca, privite din alt unghi, lucrurile se schimba.</p><p>Speranta este cea care iti spune ca ai voie sa-ti expui culorile sufletului si sa-ti asumi ca nu toti le vor intelege sau accepta. Doar ca tu nu ai nevoie sa fii culoarea la moda, ci doar culoarea preferata a ta si a celor ca tine. </p><p>Speranta te invata ca visele tale sunt ale tale si ca nu e cazul sa-i lasi pe ceilalti sa ti le confiste. Si, mai ales, ca ar fi cazul sa condimentezi griul cotidian cu spectrul tau de culori. Si cand ai invatat, e cazul sa lasi pana sperantei sa zboare mai departe catre cei care, ca si tine, au nevoie sa se redescopere. <br /></p><p><br /></p><p><br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-91646996252302045822022-04-08T08:00:00.001+03:002022-04-08T08:49:41.592+03:00Cele doua fete ale monedei<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6_rA2E26i5avjmBbTAKejGT7CNh7jL24rWMODnN93HzNjFX5ELfbMkjXB9RFwsitOuYTQ-LcejeAvfeX_OXD8iNPpRGKHrlQUyReOqv_27ojd3abQrONo9F3FrRH9VR2emrtg_bDs_ReXpXkDbepIvQcEDrr4ZSW5nOAfdGNHe7JTOrRiuET67tTKbg/s1920/vintage-gbc05a11d2_1920.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="1920" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6_rA2E26i5avjmBbTAKejGT7CNh7jL24rWMODnN93HzNjFX5ELfbMkjXB9RFwsitOuYTQ-LcejeAvfeX_OXD8iNPpRGKHrlQUyReOqv_27ojd3abQrONo9F3FrRH9VR2emrtg_bDs_ReXpXkDbepIvQcEDrr4ZSW5nOAfdGNHe7JTOrRiuET67tTKbg/s320/vintage-gbc05a11d2_1920.jpg" width="320" /></a></div><br /> Uitam ca fiecare moneda are doua fete. Acceptam si chiar asteptam sa ni se arate doar una dintre ele. Evident cea care pare a contine adevarul. Sau cea cu mult roz in ea. Asteptam si acceptam un spectru redus care ne induce perceptii si reactii bine inregimentate intr-o matrice controlata.<p></p><p>Nu stim sau refuzam sa cautam cealalta fata. Teama, ignoranta, indiferenta sau toate la un loc. Parca e mai bine sa mergi pe calea batuta indicata cu benzi luminoase decat sa cauti ce se afla dincolo. De cealalta parte a drumului luminat. De cealalta parte a monedei. Daca nu o sa-ti placa ce vezi? Daca o sa descoperi adevaruri inconfortabile? Daca nu te vei putea intoarce la drumul asfaltat? Daca…? </p><p>Si atunci preferi sa ramai in zona acceptata de toti ceilalti. E mai comod si, probabil, iti confera o senzatie de siguranta. Siguranta apartenentei la grup, la trib. </p><p>Paradoxal, din zona de comfort ne plangem de superficialitate. Pretindem ca ne dorim profunzime, substanta, lucruri reale, relatii autentice. Asta, in timp ce spoim adevarul in culorile la moda si il inghesuim in tiparele inguste ale placului celorlalti. Invartim stereotipul pe toate partile si inlocuim un limbaj de lemn cu altul. Pana si notiunea de autentic s-a demonetizat. Vorbim despre o normalitate utopica in timp ce normalul nostru a migrat intr-o zona in care efemerul a capatat valente de permanent.</p><p>Uneori simtim explozia care mocneste in noi. O simtim, acuzam oboseala, astenia sau stresul, luam un pumn de pastile si acoperim cauzele cu valul cotidianului. Dar, cumva, stim ca este doar o solutie de moment. Stim ca, la un moment dat, vom confrunta cauza. Sigur, nu alegem noi momentul. Universul e cel care declanseaza fitilul in momentul in care considera ca te-ai eschivat suficient. Iti pune piedica, intoarce moneda pe fata pe care ai evitat sa o cercetezi si te tine acolo pana cand deschizi ochii si incepi sa intelegi. </p><p>Iti arata ca nu exista cauze externe ale lavei care mocneste. Singura cauza esti tu si modul in care ai ales sa privesti si sa te raportezi la ceea ce vezi si la ceea ce te inconjoara. Tu ai ales sa privesti prin ochelarii celorlalti ignorand faptul ca dioptriile nu ti se potrivesc. Tu ai ales sa te "integrezi" in ceva care nu ti se potriveste si tot tu ai ales sa te lasi afectat de pareri si gesturi care nu spun nimic. Doar tu ti-ai imaginat sau ai ales sa crezi ca ceea ce vezi este ceea ce trebuie sa fie, ca ceea ce pare a se potrivi pentru altii trebuie sa ti se potriveasca si tie. Tu ai ales sa te ignori. Sa treci cu vederea ce esti si ce ai vrea sa devii cu adevarat doar pentru ca nu se incadreaza in tiparul celorlalti. </p><p>Ei bine, Universul te zgaltaie bine si te pune sa vezi dincolo de imaginea acceptata. Daca nu vrei sa deschizi ochii, te ajuta si apoi iti da carti de Tarot cu intrebari. De ce accepti un tipar? Ti se potriveste? Cine il valideaza? Cine ii valideaza pe cei care creeaza sabloanele? De ce? De ce urmezi trendurile sociale? Iti sunt utile? Te lasa sa-ti atingi potentialul sau il blocheaza? De ce dai importanta consumatorilor de timp si energie? </p><p>Intrebarile sunt multe si fiecare dintre ele genereaza altele. Ai nevoie de ceva curaj ca sa accepti raspunsurile la intrebari. Si de si mai mult curaj ca sa ti le asumi si sa privesti frica in fata. Pentru ca, pana la urma, intr-o forma sau alta, de fiecare data cand accepti sau iti pleci capul, de fiecare data cand incerci sa intri intr-un calapod, de fiecare data cand te "integrezi" in ceva care nu esti tu, de fiecare data este o forma a fricii. </p><p>In momentul in care iti aduni curajul ca sa-ti raspunzi si ca sa o privesti in fata perspectiva se schimba. Orizontul se largeste brusc si realizezi ca nu ai nevoie sa te ingradesti. Nu ai nevoie sa stai pe jos ca sa pastrezi contactul cu pamantul. Nu ai voie sa pleci capul daca vrei sa vezi cerul. Si nu ai voie sa devii satelit in universul altcuiva. </p><p>Ai voie, insa, sa zambesti eliberat de frici. Ai voie sa respiri liber si sa accepti sau sa indepartezi oameni, percepte, standarde si trenduri. Poti fi propriul tau trend. Atata vreme cat iti asumi cine si ce esti nu ai de ce sa te inghesui in tiparele altcuiva. Poti sa-ti afirmi propriile opinii si sa-i lasi si pe ceilalti sa le afirme pe ale lor, fara insa a-i lasa sa ti le impuna. Poti sa-ti urmezi visele si sa-ti creezi propriul drum si poti sa strangi in jurul tau oameni care rezoneaza cu tine si tu cu ei. Si poti privi oricand ambele fete ale monedei. Fara frica ci doar cu asumare. <br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-71195234479512255752022-02-13T18:30:00.001+02:002022-02-13T21:38:01.020+02:00Cand Universul iti pune piedica<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjEpmWfVz9zsq4Rq_kJ-Ww5nb1LOKbyWygZl8o97Rk7FPVRHuuhUnmP2QkHGmb6O7AvZbMzgDjiuoSpBzQdxVramBaP4mxMvYyHddifUlh4kAjHcfyovxJBTErbe0QBwU6IQqpkct-Vc13lb7H9AbZ7_DR-U44VuwCp7oifNVPDTjuC-AjuCgq4C0rSsQ=s1920" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1920" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjEpmWfVz9zsq4Rq_kJ-Ww5nb1LOKbyWygZl8o97Rk7FPVRHuuhUnmP2QkHGmb6O7AvZbMzgDjiuoSpBzQdxVramBaP4mxMvYyHddifUlh4kAjHcfyovxJBTErbe0QBwU6IQqpkct-Vc13lb7H9AbZ7_DR-U44VuwCp7oifNVPDTjuC-AjuCgq4C0rSsQ=s320" width="320" /></a></div><br />Uneori Universul se satura de semnale discrete. Iti spune “ ba da’ prost esti” si iti pune o piedica sanatoasa. Te baga in spital si apoi iti zice ca, de data asta, ar fi cazul sa-ti inveti lectia. Sa inveti odata ca tu ar trebui sa fii pe primul loc. Sa inveti sa spui NU in loc sa-ti consumi ultimele resurse pe mofturile celorlalti. Sa inveti sa ai rabdare cu tine. Sa inveti sa-ti dai timp.<p></p><p>Semnale ai mai primit dar, evident, nu ai tinut cont de ele prea mult. Ai continuat sa alergi, sa iti mai iei inca ceva in carca, sa crezi ca poti duce un rucsac oricat de greu si sa faci compromisuri la nesfarsit. Asa ca Universul a ajuns la concluzia ca nu e cazul sa te mai traga usurel de urechi, mai bine iti da un branci ca poate inveti ceva cat timp iti revii din cazatura.</p><p>Lectiile se invata pe podea. In timp ce iti evaluezi semnele vitale printre urlete de durere. Sigur, ai mai petrecut si cu alte ocazii timp de calitate pe podea. Numai ca acum durerea intensa, fizica, adauga un plus de dificultate. Sau, poate, usureaza conexiunile dintre sinapse. Gandurile sunt mai alerte si manusile de catifea pentru ceilalti au disparut inghitite de abisul algiei. Durerea iti canalizeaza pentru prima data dupa multa vreme gandurile catre tine. Durerea si frica. Frica de consecintele cazaturii, frica de necunoscut si certitudinea ca, de data asta, va trebui sa ai rabdare. Si incredere. Rabdare cu tine si incredere in procesul de vindecare.</p><p>Sigur suna pretentios. Insa, vindecarea este un proces complex. Un proces care iti pune in cale toate piedicile pe care trebuie sa le depasesti. Si nu numai piedici fizice. Paradoxal, cele fizice sunt cel mai usor de depasit. Insa gandurile care ti se invart in cap cu viteza ametitoare sunt mult mai greu de ordonat. Iar intrebarile care izvorasc fara intrerupere sunt adevarata sfidare. Tu, cu tine, impotriva cutumelor tale si a ceea ce ai ignorat sau ingropat sub mii de scuze si eschive.</p><p>Spui ca vrei sa te vindeci. Stii toata teoria despre cum sa faci pace cu tine. Numai ca, ce sa vezi, nu o aplici. Uneori dai sfaturi celorlalti. Alteori stai cu tine la o cafea si iti dai sfaturi. Mai vorbesti si cu Universul si ii spui ca maine, sigur maine, vei incepe sa ai grija de tine. El zambeste si iti mai da inca o sansa. Pana cand se satura si iti face branci. Nu de alta dar asa vei fi obligat sa ai timp pentru tine. Si, in plus, iti ofera un instrument infailibil de evaluare a celorlalti. </p><p>Interesant este ca, daca vre-o secunda ai crezut ca esti centrul Universului, al altcuiva decat al tau, acum vei afla ca nu esti. Fiecare are un drum care nu se intersecteaza cu al tau atat de mult pe cat crezi tu. Sigur, exista si exceptiile. Cei care sunt langa tine indiferent de situatie. Cei care au urcat in Orient Express-ul tau si raman acolo indiferent de ruta. Pana la urma, ei sunt cei care conteaza. Cei care, cumva, te fac sa vrei sa continui. Sa strangi din dinti si sa depasesti barajul durerii. Ceilalti, pe care ai cheltuit timp, energie si ganduri sunt doar lectii. Iar universul tocmai ti-a acordat timp suficient ca sa le aprofundezi.</p><p>Ti-a trecut glontul pe la ureche. Ai avut noroc. Functionezi. Si insesizabil devii zgarcit. Zgarcit cu secundele, cu increderea, cu gandurile si atentia impastiate in locuri si oameni de conjunctura. In plus, incepi sa ai nevoie de spatiu. Ai nevoie de spatiu pentru vise, ale tale nu ale altora. Ai nevoie de spatiu pentru gesturi, pentru tine nu pentru ceilalti. Ai nevoie de spatiu pentru bucuriile marunte, ale tale, pentru tine si sufletul tau. Si, mai ales, ai nevoie de spatiu ca sa respiri. Sa tragi in piept aerul oceanului catre care te indrepti, sa simti mirosul tundrei pe care vrei sa o vezi si al locurilor de poveste pe care ti-ai promis ca le vei vizita.</p><p>Realizezi ca e cazul sa faci curat. In spatiul tau si in suflet. Asa ca, te lasi incet pe spate, faci pace cu durerea, ii multumesti Universului pentru lovitura, privesti bine in tine si in jur si pastrezi doar ce iti umple spiritul cu speranta, iubire si determinare. Si iti promiti sa nu mai ignori semnalele indiferent cat de discrete ar fi. <br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-37023408590801544932021-12-31T22:02:00.004+02:002022-01-02T22:59:16.398+02:00Viata si moartea <p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgIEaDBLVRsZlhTJgGd73okt84QNnwjnKo3Y8w17WjH90FH_yf7EMnXAFDIj7WdEbnWbA9pLtC545VoZDpA5euIZ9angxRHrU0k5fc4sgf_DTRVBSr461Ce-UopHhF9M4VRlPe9CXIibOFmFhZ0ZPsPg17s5aLLunGQnJ8-pP3ApoAqob8o8mdaT-Lr4A=s1920" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="1920" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgIEaDBLVRsZlhTJgGd73okt84QNnwjnKo3Y8w17WjH90FH_yf7EMnXAFDIj7WdEbnWbA9pLtC545VoZDpA5euIZ9angxRHrU0k5fc4sgf_DTRVBSr461Ce-UopHhF9M4VRlPe9CXIibOFmFhZ0ZPsPg17s5aLLunGQnJ8-pP3ApoAqob8o8mdaT-Lr4A=s320" width="320" /></a></div>Ultima zi a anului. Te pregatesti de bilanturi si rezolutii de an nou. A fost un an intortocheat. Si asa este si finalul. Pe ultima suta de metri te pune in fata unui fapt care iti aduce rapid in cap toate intrebarile si raspunsuri care ridica alte intrebari. Viata si moartea impletite intr-o singura clipa. Cele doua fete ale unei monede a carei valoare iti este dezvaluita doar arunci cand Universul considera ca esti pregatit.<p></p><p>Numai ca nu esti niciodata suficient de pregatit pentru efemer. Evitam pe cat putem sa ne confruntam cu efemerul. Ne construim viata ca si cand am fi descoperit secretul tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte. Ne place sa credem ca suntem Dumnezei in Universul nostru si ca avem o eternitate la indemana. </p><p>Amanam bucuria si punem deoparte la pastrare serviciul de cafea din portelan de China. Credem ca imparatim timpul si ne pierdem in planuri si diagrame care de care mai eficiente. Lasam viata la finalul unui to-do list. Amanam concertul, vacanta, cafeaua cu prietenii, cartea cumparata imediat dupa aparitie, filmul, rasaritul pe plaja si plimbarea prin ploaia repede de vara, prajitura dupa reteta bunicii, zambetele si revederile. Ne restrangem cercul doar la nivel de convenienta, nu mai tinem minte de cand nu am mai sunat sa intrebam “ ce mai faci?”. </p><p>Suntem convinsi ca avem timp. Asa ca lasam “marintisurile” pe mai tarziu. Indepartam cainele care ne intampina cu bucurie chiar daca am lipsit doar cinci minute, ignoram mangaierile parintilor si strangerile complice de mana. Cumparam borcane mari in care sa punem la vedere “ realizarile” : job-ul, functia, potenta financiara, casa, masina, cel mai nou model de… si cea mai… orice. In timpul asta sticlutele cu esenta se zambet, extract de vise si aroma de viata sunt uitate intr-un sertar cu “ nimicuri”.</p><p>Planificam succesul dupa retete acceptate, ne inrolam in cursa lui “trebuie” si a lui “am timp maine sau altadata pentru asta”. </p><p>Si avem timp. Sau asa credem. Pana cand nu mai avem. Pana cand, Universul ne spune: aici e capatul tau de drum. Si atunci si acolo ne intreaba ce am facut pentru noi cu timpul pe care l-am avut. Pe ce l-am cheltuit. Cu ce ne-am hranit sufletul. Si cu cine ne-am inconjurat.</p><p>Atunci si acolo ne intreaba ce urme am lasat in nisipul vremii. Cine isi va aminti vorbele si gesturile noastre. Cine va plange cand vom trece granita si vom pasi in oceanul lui Cronos?</p><p>Intrebari ale caror raspunsuri sunt alte intrebari.</p><p>Si momente in care Universul iti da un avertisment. Te opreste, in ultima zi a unui an incalcit si iti pune toate intrebarile finalului de drum. Iti arata ambele fete ale monedei, Iti da tacerea in fata mortii, iti aminteste de sticlutele uitate in sertarul cu "nimicuri"si iti spune ca este cazul sa cantaresti mai bine ce faci cu timpul care ti-a mai ramas.</p><p>Mai ales ca in impletirea vietii si a mortii in ultimele ore ale anului la intrebarea: "cat timp mai am?" Universul iti spoteste peste umar: "cheltuie cu grija ceea ce mai ai". <br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-87443886170355698332021-12-25T15:18:00.007+02:002021-12-25T15:18:59.858+02:00Intrebarea lui Mercur<div style="text-align: left;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEj1o5ieBwOJioDZijzBvC4T5qzvK1sPsTJrO3r6sM567bE27ZxBjmWN2h1n1C05uy1IFKUarWmxZiD4RBO50jpJ254OAdOuWW3DQPVowxi69YS7CSJ9innz11OrDxv61Ys_CdEY6GeatJuvGiCBAIj8-iSfPui298c3W03z-KnVlRE8vHoWw4u_9ZQP_g=s1920" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1280" data-original-width="1920" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEj1o5ieBwOJioDZijzBvC4T5qzvK1sPsTJrO3r6sM567bE27ZxBjmWN2h1n1C05uy1IFKUarWmxZiD4RBO50jpJ254OAdOuWW3DQPVowxi69YS7CSJ9innz11OrDxv61Ys_CdEY6GeatJuvGiCBAIj8-iSfPui298c3W03z-KnVlRE8vHoWw4u_9ZQP_g=s320" width="320" /></a></div><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;"> <!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:AllowPNG/>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves/>
<w:TrackFormatting/>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF/>
<w:LidThemeOther>EN-US</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:SplitPgBreakAndParaMark/>
<w:EnableOpenTypeKerning/>
<w:DontFlipMirrorIndents/>
<w:OverrideTableStyleHps/>
</w:Compatibility>
<m:mathPr>
<m:mathFont m:val="Cambria Math"/>
<m:brkBin m:val="before"/>
<m:brkBinSub m:val="--"/>
<m:smallFrac m:val="off"/>
<m:dispDef/>
<m:lMargin m:val="0"/>
<m:rMargin m:val="0"/>
<m:defJc m:val="centerGroup"/>
<m:wrapIndent m:val="1440"/>
<m:intLim m:val="subSup"/>
<m:naryLim m:val="undOvr"/>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="false"
DefSemiHidden="false" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="376">
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" QFormat="true" Name="Normal"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="heading 9"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 6"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 7"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 8"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="toc 9"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Normal Indent"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="footnote text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="annotation text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="header"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="footer"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="index heading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="35" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="caption"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="table of figures"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="envelope address"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="envelope return"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="footnote reference"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="annotation reference"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="line number"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="page number"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="endnote reference"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="endnote text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="table of authorities"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="macro"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="toa heading"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Bullet"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Number"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Bullet 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Bullet 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Bullet 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Bullet 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Number 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Number 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Number 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Number 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="10" QFormat="true" Name="Title"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Closing"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Signature"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="Default Paragraph Font"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text Indent"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Continue"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Continue 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Continue 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Continue 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="List Continue 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Message Header"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="11" QFormat="true" Name="Subtitle"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Salutation"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Date"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text First Indent"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text First Indent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Note Heading"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text Indent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Body Text Indent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Block Text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Hyperlink"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="FollowedHyperlink"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="22" QFormat="true" Name="Strong"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="20" QFormat="true" Name="Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Document Map"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Plain Text"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="E-mail Signature"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Top of Form"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Bottom of Form"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Normal (Web)"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Acronym"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Address"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Cite"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Code"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Definition"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Keyboard"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Preformatted"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Sample"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Typewriter"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="HTML Variable"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Normal Table"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="annotation subject"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="No List"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Outline List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Outline List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Outline List 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Simple 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Simple 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Simple 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Classic 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Classic 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Classic 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Classic 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Colorful 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Colorful 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Colorful 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Columns 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Columns 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Columns 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Columns 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Columns 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 6"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 7"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Grid 8"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 4"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 5"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 6"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 7"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table List 8"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table 3D effects 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table 3D effects 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table 3D effects 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Contemporary"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Elegant"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Professional"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Subtle 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Subtle 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Web 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Web 2"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Web 3"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Balloon Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="Table Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Table Theme"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" Name="Placeholder Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" QFormat="true" Name="No Spacing"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" Name="Revision"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="34" QFormat="true"
Name="List Paragraph"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="29" QFormat="true" Name="Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="30" QFormat="true"
Name="Intense Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" Name="Light Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" Name="Light List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" Name="Light Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" Name="Medium List 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" Name="Medium List 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" Name="Dark List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" Name="Colorful Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" Name="Colorful List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" Name="Colorful Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="19" QFormat="true"
Name="Subtle Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="21" QFormat="true"
Name="Intense Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="31" QFormat="true"
Name="Subtle Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="32" QFormat="true"
Name="Intense Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="33" QFormat="true" Name="Book Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="37" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" Name="Bibliography"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" SemiHidden="true"
UnhideWhenUsed="true" QFormat="true" Name="TOC Heading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="41" Name="Plain Table 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="42" Name="Plain Table 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="43" Name="Plain Table 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="44" Name="Plain Table 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="45" Name="Plain Table 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="40" Name="Grid Table Light"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46" Name="Grid Table 1 Light"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51" Name="Grid Table 6 Colorful"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52" Name="Grid Table 7 Colorful"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="Grid Table 1 Light Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="Grid Table 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="Grid Table 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="Grid Table 4 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="Grid Table 5 Dark Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="Grid Table 6 Colorful Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="Grid Table 7 Colorful Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46" Name="List Table 1 Light"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51" Name="List Table 6 Colorful"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52" Name="List Table 7 Colorful"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="46"
Name="List Table 1 Light Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="47" Name="List Table 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="48" Name="List Table 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="49" Name="List Table 4 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="50" Name="List Table 5 Dark Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="51"
Name="List Table 6 Colorful Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="52"
Name="List Table 7 Colorful Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Mention"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Smart Hyperlink"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Hashtag"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Unresolved Mention"/>
<w:LsdException Locked="false" SemiHidden="true" UnhideWhenUsed="true"
Name="Smart Link"/>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin-top:0in;
mso-para-margin-right:0in;
mso-para-margin-bottom:8.0pt;
mso-para-margin-left:0in;
line-height:107%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri",sans-serif;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;}
</style>
<![endif]-->Uneori un cadou
neasteptat deschide calea intrebarilor mocnite. Si, in ultimul timp am inceput
sa primesc cadouri care aduc cu ele provocari sau motive de reflectie.</p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">Astazi am
primit sapte intrebari. Cea mai profunda este cea a lui Mercur: Ce ar trebui sa
moara in tine si ce ar trebui sa invie? </p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">Sensuri adanci
in noaptea intunericului cel mai adanc. Talerele unei balante nestiute, care
masoara cu ocaua sufletului intr-o bula de netimp. Oglinda pe care incerci si
ai si reusit pana acum sa o eviti. Nu vrei sa-ti raspunzi la intrebarea asta.
Pentru ca, de cele mai multe ori, nu vrei sa recunosti ca de-a lungul timpului
victoriile mai mici sau mai mari au fost platite de ceva care a murit in tine.</p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">Uneori a fost
increderea, alteori visele si, de multe ori, o bucatica din sufletul tau a
ramas pe altarul circumstantelor atenuante acordate altora. </p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">In noaptea
intunericului cel mai adanc e cazul sa privesti spre cer. Pentru ca abia atunci
poti vedea cu adevarat lumina. Chiar si pe cea din tine. Abia atunci cand esti
inconjurat de fricile cele mai profunde si cand stai la masa cu demonii cei mai
temuti, abia atunci poti intelege lumina. Abia atunci incepi sa intelegi ca
umbra si claritatea sunt indivizibile. Si, abia atunci intelegi ca din
clarobscur lucrurile se vad mai limpede.</p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">Numai ca,
trebuie sa accepti. Sa accepti ca nu esti invincibil, ca nu poti avea
intotdeauna dreptate, ca nu esti Dumnezeu in universul altcuiva si ca nu este
cazul sa te inchini in fata idolilor creati de tine sau societate. </p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">Acceptarea nu
este simpla. E greu sa recunosti chiar si fata de tine ca drumurile batute sunt
mai tentante, ca lumina de pe strada stereotipurilor este mai atractiva si ca
poleiala chiar reuseste sa para aur pur. </p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">In plus,
raspunsul la prima jumatate a intrebarii este incomod. "Ce ar trebui sa
lasi sa moara in tine...?". Vanitatea, orgoliul, autosuficienta si, mai
ales, dependenta de gura lumii, indiferent <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>care ar fi forma ei de manifestare. Practic,
demonii pe care, intr-un fel sau altul, ii hranesti in fiecare zi cu tot ce ai
mai bun.</p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">Sigur, pot isa dai
vina pe context, anturaj, job, cutume sociale sau, pur si simplu, pe modul in
care ai fost educat. Scuze si eschive gasesti. Esti chiar creativ. Si, cu
siguranta, gasesti o intreaga bibliografie care sa sustina necesitatea lor.
Incepand de la “fortius, altius, cesius”, trecand prin inducerea “competitivitatii”
in Scoala si la job si prin toate highlight-urile din social media. </p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">Chiar si atunci
cand te lupti cu demonii personali, pe ei ii ignore sau, chiar ii conideri
necesari. Numai ca, ce sa vezi, “pe cine nu las isa moara nu te lasa sa
traiesti “. Vanitatea alimentata nu te lasa sa descoperi caile neumblate,
orgoliul te indeparteaza de ceilalti iar autosuficienta iti sopteste continuu
ca tu esti mai important decat restul sit e face sa crezi ca poti fi centrul
universului celorlalti.</p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">Asa ca,
raspunsul la prima jumatate a intrebarii este dificil de acceptat. Atat de
dificil, incat aproape nu mai remarci cealalta jumatate: …c ear trebui sa invie
in tine?</p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">Raspunsul iti
deschide de fapt orizonturile si sufletul. Pentru ca ai putea lasa sa invie in
tine spiritul sarbatorilor. Si nu ma refer aici la actiunile grabite sau de complezenta
uneori, pe care le faci in preajma sarbatorilor. Ma refer la altruism, la cel
veritabil care te face sa daruiesti in fiecare zi si, in acelasi timp, sa-ti
numeri binecuvantarile si sa multumesti pentru ele.</p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">Poti lasa sa
invie in tine spiritul ludic al copilariei si bucuria descoperirii lucrurilor
mici. Increderea in tine si in visele tale si puterea drumurilor nedestelenite.
Prietenia adevarata si momentele cu tine. Dorinta de a-ti crea o lume intr-un
ocean albastru abandonand marea de piranhia a socialului.</p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;">In noaptea
intunericului cel mai adanc, poti inchide demonii intr-o oublieta si ai libertatea
de a crea o reteta care sa-ti hraneasca sufletul, visele si zborul catre
stelele pe care acum abia le intrezaresti. </p>
<div style="text-align: left;"><br /></div></div><p><br /></p><p><br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-89841195846005582722021-11-22T23:30:00.002+02:002021-12-23T15:47:58.803+02:0048 de ore<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr_mGkA4Z21YiytHqFyUVdBPxcN30X4N2HOaCD2uPPwOL605_IRmggpvNrg2S0qn7Lg3Ju6WZ5NsSlD-KOtyFk1lZbyoW_V2HW61pDCyaPJUzNv1AsgeFhLUsaG3THe5VjFZEHzwLUJMFd/s2992/DSC_8299.JPG" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2000" data-original-width="2992" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr_mGkA4Z21YiytHqFyUVdBPxcN30X4N2HOaCD2uPPwOL605_IRmggpvNrg2S0qn7Lg3Ju6WZ5NsSlD-KOtyFk1lZbyoW_V2HW61pDCyaPJUzNv1AsgeFhLUsaG3THe5VjFZEHzwLUJMFd/s320/DSC_8299.JPG" width="320" /></a></div><br /> Cand? Cand si cum a zburat anul tau personal? Anul ala in care ar fi trebuit sa te concentrezi asupra ta. Asupra partii spirituale. Anul in care ar fi trebuit sa faci mai mult pentru tine. Ceea ce, de altfel ar fi trebuit sa faci in fiecare an nu numai in asta din care mai ai 2 zile.<p></p><p>Esti exact ca un elev prins cu tema nefacuta si care incearca sa ingrase porcul in Ajun. Incerci sa-ti amintesti pe ce ai cheltuit toate zilele pe care le-ai avut la dispozitie. Nu iti place sa faci liste, si oricum, daca ne gandim la cele de cumparaturi, cati dintre noi le respecta cu sfintenie? Cam asa si cu zilele din anul tau personal. Ai fost darnic cu ele, ai crezut ca 365 este o avere si, ce sa vezi, nici macar nu iti poti aminti cand si pe ce s-au dus. Plasa cu emotii cumparate cu mica avere nu pare sa atarne prea greu. Deschizi palma si vezi ca mai ai doar 48 de ore din ceea ce parea atat de indepartat. </p><p>Te cuprinde panica, te simti ca inaintea unui examen petru care nu ai invatat mai nimic si toti ceilalti sunt bine pregatiti. Sau, cel putin asa pare. In prima faza iti pare rau pentru orele daruite acolo unde stiai din start ca nu vor fi apreciate. Iti pare rau ca nu ai stiut sa spui nu nici macar atunci cand ar fi fost singurul raspuns logic. Aduni parerile de rau intr-o bocceluta consistenta si numeri zilele, orele si minutele irosite. Sau, cel putin iti par irosite prin comparatie cu momentele cu si pentru tine pe care le ai in causul unei palme. </p><p>Te gandesti ca ai fi putut face mai mult pentru tine, ceva important, memorabil, pe care sa-l poti povesti. Mai ales ca era anul tau personal. Anul pentru tine si sufletul tau. Te gandesti cam ce ai mai putea face cu ultimele 48 de ore. Cauti idei cu perseverenta unui vanator de last-minute-uri. Nici una nu pare a fi buna. Ai prea putin timp la dispozitie inainte de a intra in anul in care se trage linie si totul se calculeaza atent.</p><p>Si atunci, te resemnezi, tragi aer in piept, iti faci o cafea si te uiti din nou pe lista zilelor consumate. De data asta mai atent. Si, brusc, balanta incepe sa se incline intr-o alta directie. Incepi sa asezi in talerul care parea usor diminetile in care bei cafeaua din cestile turqoise ca cerul de vacanta, oamenii faini pe care i-ai cunoscut la cafea, lumina aurie a soarelui de toamna filtrat prin paharul cu vin roze, aerul bland al podgoriilor toamna si troznetul lemnelor la focul de tabara intr-un loc in afara timpului. Incepi sa aduni zambetele dincolo de timpul petrecut ascultand, usurarea dincolo de frica, bucuria de a te amesteca printre oameni intr-o piata dincolo de lume, emotia intoarcerii in locurile de suflet, adrenalina si decadenta locurilor care pareau doar un vis.</p><p>Dai lista deoparte si incepi sa zambesti. Contorizezi in zambet chiar si momentele in care ai fi tipat de neputinta. Iti dai seama ca, pana si nervii din trafic, disperarea preturilor care urca si intalnirile ocazionale cu demonii personali au un numitor comun pentru care, surprinzator, esti recunoscator: ai trecut inca un an. Un an in care ai depasit angoasele asteptarilor demontate, ai parcurs sinusoida increderii si pierderilor, ai dat, ai primit, ai uitat, ai ras, ai sperat, te-ai intors in timp si in locuri de mult uitate, ti-ai promis si ti-ai oferit cafele in locuri vechi, ai descoperit adevarul in unghere si ti-ai dat voie sa traiesti. Ai descoperit cum sa te adaptezi dupa frica. Si ai gasit sensuri acolo unde nu te asteptai.</p><p>Si cumva, cand ultimul minut al anului tau se scurge catre clepsidra celui care iti va masura faptele, iti dai seama ca, de fapt, sensul celor 365 de zile a fost chiar in fata ta. Ca ai gustat viata si ai depozitat amintiri si oameni in minte si suflet. Ai trait fiecare clipa, ai daruit din tine si ai primit din altii, ai cantarit si ai fost masurat cu ocaua timpului. Ai baut cafele cu tine si cu ceilalti si ai respirat aerul propriilor tale vise.</p><p>Si cand primul minut al noului tau an personal incepe, pui trairile la pastrare intr-un flacon subtire si iti dai voie sa deschizi un nou capitol. Si o sticla cu roze. <br /></p>elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-55989999565614449182021-11-15T19:14:00.000+02:002021-11-15T19:14:08.638+02:00Ce vine dupa "nu mai pot"?<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaK7qyaN9svwFWhTzpOBI2b6tZmS6EP8km59QwCRAYPVFE2FN6W46Sj-fnCxxacQ0Tw1Dos-yFgswuKMD9iQt2ZuVXUTyq0NXv3zC5FNqVBq51XjtC52a9pZSrBSyg4BvNuESLWCwLV7WV/s2992/DSC_8264.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2000" data-original-width="2992" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaK7qyaN9svwFWhTzpOBI2b6tZmS6EP8km59QwCRAYPVFE2FN6W46Sj-fnCxxacQ0Tw1Dos-yFgswuKMD9iQt2ZuVXUTyq0NXv3zC5FNqVBq51XjtC52a9pZSrBSyg4BvNuESLWCwLV7WV/s320/DSC_8264.JPG" width="320" /></a></div>Ce vine dupa “ nu mai pot” ? Ce urmeaza dincolo de clipa in care ultima picatura de energie s-a evaporat? Cum continui dupa ce si bateria externa s-a consumat? Si, oricum, cum stii cand ai ajuns la capat? Si cum descoperi daca mai exista ceva dincolo de finalul vizibil?<p></p><p>Maica Tereza spunea ca “ I-am cerut lui Dumnezeu sa nu imi dea mai mult decat pot duce. Dar mi-as fi dorit sa nu aiba atata incredere in mine”. </p><p>De cate ori nu ai continuat dincolo de “nu mai pot”? De cate ori nu ai mers mai departe cu pietre de moara legate de ambele glezne? De cate ori nu ti-ai spus “inca putin”? De cate ori nu ai pasit pe drumul desfundat al inevitabilului urmand firul subtire al sperantei? </p><p>De cele mai multe ori nu realizezi ca ai ajuns la un capat de drum. Intri, pur si simplu pe o carare deschisa de staruinta cu care ai ignorat semnul “drum inchis”. Insisti si, cumva, nu vezi sau nu vrei sa vezi ca e cazul sa te opresti. Apelezi la textele si cartile motivationale si ncerci sa te convingi ca, de fapt, drumul ales de tine e cel corect si ca ceea ce pare a fi un capat de drum, de fapt, nu exista. Ca e cazul sa iti setezi modul de gandire pe "si mai pozitiv", sa gasesti noi metode de eficientizare si sa continui. </p><p>Si o faci. Continui sa alergi ca un hamster intr-o roata artizanala. Se misca dar, de fapt, nu produce nimic in afara senzatiei false ca inaintezi cand tot ceea ce faci este sa gonesti intr-un cerc care nu te duce niciunde. </p><p>La un moment dat, insa, ceva se rupe si atunci esti obligat sa te opresti. Sa te opresti si sa te uiti in jur. Si abia atunci remarci golul. Prietenii cu care nu ai mai vorbit de cel putin trei saptamani, familia pe care ai ales sa o pui in hold, bucuriile marunte pe care ai ales sa le depozitezi in camera lui "mai tarziu", jurnalul in care nu ai mai scris si relanti-ul oricarui lucru care nu are legatura cu "deadline, target, acum".</p><p>In primul moment respiri golul si il confunzi cu linistea. Abia apoi incepi sa simti vidul creat de tine. Intorci capul in stanga si in dreapta doar ca sa constati ca nu ai cu cine vorbi. Este exact aceeasi senzatie pe care ai avut-o si cand erai cu spatele la zid. Numai ca, acum tu esti cel care i-a indepartat pe ceilalti sau i-a pus in cutia lui "maine sau de sarbatori" in alergatura stupida dupa un tel prost inteles.</p><p>Te freci la ochi si cumva privirea ti se limpezeste suficient pentru a remarca rascrucea aflata fix in mijlocul sensului giratoriu in care te invarti de ceva timp. Iesi din de si te apropii de stalpul plin de directii posibile. Te asezi si privesti in sus. Odata cu semnele de directie vezi cerul pe care ai uitat sa il privesti de ceva timp. Si iti spui "nu mai pot". Constientizezi ca "nu mai pot"se refera la sirguinta permanenta de a-i face sa se simta comfortabil pe cei care nu au nici o intentie sa stea, pe cei care nu dau doi bani pe cafeaua si serbetul tau ci asteapta sa termine repede ca sa poata baga in buzunar lingurita de argint. "Nu mai pot" vine din efortul de a pune petale de trandafir in calea unora care toarna otrava la radacina si din ignorarea bratelor deschise ale celor care vor sa faca parte din viata ta, din obstinatia cu care te agati de maruntisurile aruncate in calea ta doar pentru ca se stie ca te deranjeaza, din stradania de a depasi supararile neinsemnate carora tu le dai dimensiuni epice.</p><p>Si, brusc, "nu mai pot" vine de la "Nu mai vreau". Acolo, in mijlocul sensului giratoriu care a insemnat rutina ta in ultimul an, iti dai seama ca doar tu esti de vina pentru "nu mai pot". Esti singurul responsabil pentru timpul irosit in a fi ceea ce crezi ca ar "da bine" si in a cauta acceptare acolo unde usile sunt inchise si sigilate. In momentul in care intelegi ca nu e cazul sa te uiti mai depate de imaginea ta in oglinda pentru a gasi sursa oboselii, a neputintei si a angoasei, pietrele de moara prinse bine de glezne dispar, mintea se deschide precum cupola observatorului astronomic in seara Perseidelor si, cumva, tot zgomotul de fond dispare iar dintre toate indicatoarele ramane doar cel catre tine. Cel care iti spune sa te scuturi de rutina si sa vezi ca dincolo de "nu mai pot" este un alt drum pe care l-ai zarit doar atunci cand te-ai asezat fata in fata cu tine.</p><p>Dincolo de "nu mai pot" vine zambetul vacantelor refuzate, vocile celor pe care nu i-ai mai vazut de mult, o mana pe umar si un "hai ca reusim si asta", o ciocolata lasata pe masa intr-o dimineata ploioasa in loc de mic dejun si senzatia de bine a cerului deschis deasupra padurii.</p><p>Ce vine dupa "nu mai pot"? Vine realitatea modelata de tine cu esentele care te fac sa te simti bine in pielea ta si cu zambetul in coltul gurii acolo unde fruntea facea cute de incruntare. Dupa "nu mai pot" vine acceptarea a ceea ce esti si a ceea ce simti, intelepciunea de a lasa lucrurile sa se intample in felul si in ritmul lor si credinta ca poti face tot ceea ce iti propui atata vreme cat apesi butonul "denoise" al zgomotului pretentiilor celorlalti.<br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-20978570371454313262021-10-15T19:28:00.005+03:002021-10-15T19:28:44.809+03:00Bomboane<p><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMyUDo0pRrblLdKwmAEtaJx5Uq0Dv6gmf7Ti3Ft64KiIOHHBmXCyDYHgPDXGgXbkpFwZmU6j_KW28mKMSzliB_bGfwgGuiBc0SvDB0aEWhUhLb8NhkxLiAfFTwxm8SxCKxvUm61l_N6sBM/s2992/DSC_8265.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2000" data-original-width="2992" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMyUDo0pRrblLdKwmAEtaJx5Uq0Dv6gmf7Ti3Ft64KiIOHHBmXCyDYHgPDXGgXbkpFwZmU6j_KW28mKMSzliB_bGfwgGuiBc0SvDB0aEWhUhLb8NhkxLiAfFTwxm8SxCKxvUm61l_N6sBM/s320/DSC_8265.JPG" width="320" /></a></span></div><span style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px;">Viata te duce pe drumuri nebanuite si, uneori, iti da si bomboane. </span><p></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Deschide bomboniera de pe tejgheaua clipelor rare si te invita sa alegi. Iar astfel de momente trebuie savurate.</span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Stiu ca suna a cliseu. Numai ca, atunci cand universul iti da ceea ce ti-ai dorit este cazul sa lasi totul deoparte si sa te bucuri de clipa de bine.</span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Ne-am obișnuit sa așteptăm furtuna. Ne-am rutinat in a vana dezastre si breaking news. Navigam intre deadline-uri, apeluri video si ședințe. Cotidianul ne cotropește cu zgomote care ne sunt straine dar, paradoxal, ne populeaza mintea anihiland linistea. Alergam in cursa absurda a zilei de maine uitand sa traim orele lui astazi. Sprintam către himera lui mai târziu fără sa ne dam răgaz sa respiram aerul dimineților. Iar seara, in momentul de tihna dinaintea somnului ne dorim. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Ne dorim liniste, ne dorim oameni, ne dorim zile si tanjim dupa locurile care ne acopera inima cu valul vrajit al senzatiei de bine. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">In graba cotidianului ne refuzam ceea ce ne atinge sufletul. Ridicam ziduri groase mintindu-ne ca siguranța este mai buna decât zările deschise. Inchidem gandurile ai visele intr-o ublieta si ne incolonam in ordinar. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Pana cand, satula de rutina asta fara sens, Universul deschide chiseaua si ne da o lingurita cu serbet intr-un pahar cu apa rece si o cafeluta, nu o cafea, ca sa ne amintim ca sensul vietii este altul. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Ne reimprospateaza memoria ancestrala si ne spune ca nu am fost creati pentru o cursa mercantila in jurul unei bucati de cascaval. Ne schimba directia si ne scoate din zona de comfort, culmea, oferindu-ne ceea ce ne lipsea, fie ca este vorba de zari deschise, tihna nucilor noi sparte in tinda unei case de munte, sau mirosul savanei in lumina rasaritului sau, pur si simplu, cafeaua bauta cu prieteni regasiti.</span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Ne dam seama ca, de fapt, in alergarea noastra oarba si incrancenata cautam doar momentele de care am uitat sa ne bucuram. Cautam bucuria scoicilor adunate in pumn pe un tarm de mare, dansul delfinilor langa barca cu tangaj ametitor, cusma de nori deasupra muntelui, vibratii gemene si alte perspective.Si suntem convinsi ca facem bine ce facem. Nu realizam ca, uneori, suntem chiar definitia nebuniei: urmam zilnic aceeasi rutina asteptand rezultate diferite. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Nu deviem sau, doar urmam tipare predefinite care ne dau senzatia schimbarii. Dar, atata vreme cat pastram cadenta plutonului, chiar daca epoletii sunt noi, schimbarea este o iluzie.</span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">De asta e bine sa ne oprim si sa privim atent dincolo de masuta de cafea atunci cand Universul ne ofera gustul viselor din chiseaua vietii. Pentru ca viata ne deschide drumuri nebanuite. Uneori neumblate, alteori uitate de mult intr-un colt al mintii. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Nu ne face vant in nici o directie, ne da o lingurita de serbet, o clipa tihnita si o cafeluta aburinda a carei aroma se impleteste cu visele noastre. Si te intreaba: "Si acum? Incotro?" Decizia este intotdeauna in buzunarul de la piept. Curajul de a ne urma instinctul dincolo de "gura lumii" este mai greu de gasit. Dar mirosul familiar al cafelei iti aminteste clipele de fericire pura. Clipele in care ti-ai permis sa uiti de cotidian si ti-ai dat voie sa te bucuri. Ti-ai dat voie sa tragi in piept linistea rasaritului in savana, sa intinzi mana catre globul auriu de la orizont, sa lasi mirosul reavan sa te cuprinda si sa te simti pentru o clipa stapanul lumii. Ai inchis zgomotul obisnuintei intr-un colt al mintii si ai eliberat nevoia de spatiu absorbind vantul cu fiecare inghititura din cafeaua bauta pe capota jeep-ului vechi de armata.</span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Momentele de bine sunt putine si extrem de pretioase. Le aduni intr-un pumn si le presari pe rani in iarna sufletului. Te impregnezi cu senzatia unica a beatitudinii si te refugiezi in amintirea ei cand furtunile de ganduri si presiune te asalteaza.</span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Universul este zgarcit cu bomboanele, asa ca, atunci cand deschide borcanul e cazul sa plonjezi in el ca un copil intr-o piscina cu mingii colorate, sa te invalui in culorile, mirosurile, gusturile si imaginile starii de bine si sa picuri senzatia intr-o sticluta cu eticheta "bea-ma atunci cand viata e amara". </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">Clipele si locurile in care te simti liber sunt ca pana magica a phoenix-ului din poveste. Iti ridica colturile gurii intr-un zambet pierdut atunci cand realitatea pare sa te copleseasca si te invelesc in pelerina eroului invincibil atunci cand totul pare sa se prabuseasca in jur. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1">E bine sa-ti dai voie sa le savurezi, sa pastrezi in pumn mirosul savanei in lumina rasaritului si in suflet refugiul chiselei cu bomboane exclusiviste.<br /><br /></span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s1"><br /></span></p><p><br /></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-11481298667694996062021-10-01T00:07:00.003+03:002021-10-01T00:07:38.782+03:00Fitze de avion sau cum sa ratezi un somn bun<p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 28px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px;"><span style="font-size: 17px;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: 17px;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEji22CyqZZzee7oHlCRvzmU17bQeOOyuyKOlxPaiuW8vJoLxDqvutRlqCGONIOYfo7tTqwRe3lRS5rboH8Zj-qg5StcYZ1F3Cj-zbcTnQIlikk6pkVgHrWaVO9o8SpWM8LXPvEp36WuLEfT/s1024/WhatsApp+Image+2021-09-20+at+08.06.20.jpeg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="1024" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEji22CyqZZzee7oHlCRvzmU17bQeOOyuyKOlxPaiuW8vJoLxDqvutRlqCGONIOYfo7tTqwRe3lRS5rboH8Zj-qg5StcYZ1F3Cj-zbcTnQIlikk6pkVgHrWaVO9o8SpWM8LXPvEp36WuLEfT/s320/WhatsApp+Image+2021-09-20+at+08.06.20.jpeg" width="320" /></a></span></div><span style="font-size: 17px;">Ii gasesti peste tot. La cafenea cand intra si cer o cafea “ normala” , la conferinta cand vorbesc la telefon in timpul prezentarilor, in vacanta cand isi umplu ochi farfuria cu tot ce gasesc pe bufet si, evident, in avion.</span><p></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Fix atunci cand crezi ca ai ales un loc bun, cu spatiu suficient ca sa-ti intinzi picioarele si astepti zborul cu promisiunea unui somn relaxat.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Dar ce sa vezi, pe locul de langa tine, expandat ca un urmas al tarului Petru este el. Demonstratie de forta din body language cu afirmarea unei masculinitati exacerbate si o colega cu multiple competente asezata pe locul de la geam. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Mirosul de tocanita al moralei aplicata altora te invaluie si in primul moment te enervezi. Te scoate din sarite pozitia extinsa peste jumatate din locul tau. Tocmai cand tu iti doreai sa dormi. Te enerveaza vorbitul tare ca sa auda cei din jur si te irita atitudinea de grof fata de elementul feminin asezat cuminte si ascultator intr-o admiratie grozava pe locul de la fereastra. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Iti pui castile roz ca protectie in fata sarcinilor trasate pe ultima suta de metri inainte de decolare pe care colega de banca se grabeste sa le indeplineasca. In romana si franceza.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Plansetul copiilor aflati doua randuri mai in spate adauga cireasa de pe tortul frustrarii somnului alungat. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Dai muzica mai tare si te apuci de scris. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Te fatai si mai scapi un cot in jumatatea de loc ocupata abuziv. Cu rezultat. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Avionul se pune in miscare si, brusc, atentia expandatului se indreapta catre picioarele colegei de rand si se hotaraste sa cucereasca spatiul ei locativ.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Buun asa. Te bucuri putin, zambesti sub masca ( buna si asta la ceva), si continui sa observi cu coada ochiului cum ordinele se transforma in atentie nemarginita favorizata de disparitia semnalului la telefon.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Acum se sharuieste ecranul telefonului, se cere parerea, nu ca ar fi interesat, vorbeste in acelasi timp impunand opinia si comenteaza pozele altora. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Chiar gaseste si vreo doua melodii de impartit. Si iar cere opinia.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">De data asta despre un partener. Sigur nu la fel de agil, de informat si de… minunat.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Parerea tovarasei este in aceeasi directie cu a lui, asa ca isi continua actiunea de cucerire a spatiului. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Tie iti convine. Cu aceasta ocazie se retrage din jumatatea ta de loc iar tu cu muzica in urechi continui sa zambesti pe sub masca ( am zis eu ca e buna) si ramai cu ochii in scrisul tau care starneste curiozitatea “ conquistadorului”. Il vezi uitandu-se cu coada ochiului la ritmul in care scrii, curios pesemne, ce fel de afaceri ai de compui un mail asa se lung. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Se apuca si el de scris si de dat indicatii pe masura ce avionul coboara la aterizare.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Stie ca in curand semnalul telefonului va reveni.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Mai încearcă niste dulcegării demontrativ strepezitoare, dar il vezi cum se desprinde si vireaza catre zona de profesional elocvent. Sa nu cumva sa creeze prea multe așteptări. Dar, in acelasi timp, sa ramana punctul de atracție si interes. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">E amuzant cat de mult pot spune semnalele nonverbale si vorbele din alt context despre intenții si morala cu miros de tocănița. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Cand taci si te ascunzi in spatele muzicii din casti auzi si vezi mai mult decât intr-o conversatie. Auzi grobianismul mascat sub camasa atoatestiutorului, simți ipocrizia din spatele intențiilor declarate, sesizezi disimularea din spatele gesturilor caline. Observi si te distrezi. Pana la urma compensezi lipsa de somn cu imaginatie si incerci sa completezi un puzzle pe care stii ca il vei pune intr-un sertar la prafuit imediat dupa aterizare. Dar, pana atunci te amuzi de citirea la comun a mesajelor de pe whatsapp si de “ ce sa fac?” “ tu ce zici?”, intrebari de complezenta la care, de fapt nu asteapta un raspuns. Pentru ca, nu-i asa, le are el deja pe toate.<br /></span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Iti trec nervii observand poleiala de relatie “ colegiala” care nu prea mai poate ascunde restul povestii.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Cum atinge avionul pista de aterizare, expansionistul se intoarce la pozitia intiala, cea care te-a enervat de la inceput.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Jumatate peste locul tau si, evident, cu un mail important de scris . </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Nici copii din spate nu stau degeaba si dau drumul unor urlete pe masura frustrarii tale. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Te ridici sa iti iei bagajul si, din nou te bucuri ca ai masca pe fata.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Nu prea mai poti sa-ti rasul cand, din spatele costumului Armani se aude intrebarea - indicatie catre colega de scaun: trimiti tu mailul ( pronuntat fonetic) sau trimit eu?</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Dupa ce hotaraste ca e mai bine sa trimita el, mai da o indicatie despre cum trebuie informat X ca banii trebuie sa intre rapid.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Totul cu un ton al vocii mai ridicat pentru ca, nu-i asa, la ora relativ tarzie exista oameni cu business-uri importante despre care e cazul sa afle si vecinii de zbor. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Parasesti avionul si, in spatele tau auzi ca “ vaai ce frig este” urmat de vocea partenerei care ii aminteste grijulie ca ea i-a spus sa-si ia geaca. </span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Zambesti din nou, te duci la banda de bagaje si lasi fitzele sa-si scrie un continuare povestea idilei de birou mascata sub valul colegialitatii si sinergiei.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Iar tu plonjezi in aventura recuperarii bagajelor.</span></p><p class="p2" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-size: 17px; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span class="s2">Dar asta e alta poveste... <br /></span></p>madampanselutahttp://www.blogger.com/profile/11374374553803001019noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7648218216650813904.post-5977994832413314152021-09-12T17:44:00.003+03:002021-09-12T17:44:28.182+03:00Cautam fericirea<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgww8SgCB3O9iBbcnLgUI3rvqRkO_luzm8kr_pLe-lIMV_d3aHvAR4YVTlyonOaq3ktPBtXzMj-zDDfB839dc35Kiufob9dHB_q5mOsM4UgVPcSPSiAG6oiYzfgAUBxSIjGyNxLjoHydIwT/s2992/DSC_6813.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2000" data-original-width="2992" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgww8SgCB3O9iBbcnLgUI3rvqRkO_luzm8kr_pLe-lIMV_d3aHvAR4YVTlyonOaq3ktPBtXzMj-zDDfB839dc35Kiufob9dHB_q5mOsM4UgVPcSPSiAG6oiYzfgAUBxSIjGyNxLjoHydIwT/s320/DSC_6813.JPG" width="320" /></a></div>Cautam fericirea. In fiecare zi, cu obstinatie si nerabdare. Scotocim in toate cotloanele frustrati cand nu gasim nimic. Jucam totul pe o carte si alergam intr-o cursa acerba ca o noua febra a aurului. Suntem atat de presati de cautarea fericirii si a perfectiunii incat inghitim pe nemestecate orice pare a ne aduce mai aproape de ceea ce credem ca ne dorim. <p></p><p>"Keep your eye on the goal" asa invatam din cartile motivationale. Nu conteaza pana la urma care este scopul. Mergem cu ochii mintii fixati pe un deziderat, de cele mai multe ori reflexia intr-o oglinda deformanta a unui ideal. In goana dupa fericire, nu vedem peisajul, de cele mai multe ori nu ii vedem nici pe ceilalti prea bine. Ne intersectam absent cu aspiratii si vise, trecem indiferenti pe langa clementa si modestie. Suntem atrasi ca fluturii de noapte de tinta stralucitoare fluturata tentant de cei care "conteazä". Figuri de carton poleit finisate neglijent a caror spoiala cade odata cu aparitia unui model "updatat". </p><p>Cautam fericirea. Pelerini insingurati pe un drum arid sperand sa primim apa de la cei pe care ii vedem in vitrinele sociale. Cotrobaim in garderoba teatrului universal dupa costume care sa ne aduca mai aproape de cei de la care asteptam "marea"fericire. Ne pregatim papornite uriase ca sa putem cara bucata imensa de fericire pe care o vom gasi la capatul drumului. Pentru ca, nu-i asa, totul trebuie sa fie mare. Si perfect. Viata perfecta, vacanta perfecta cu marea gasca de prieteni perfecti la randul lor, marea iubire, job-ul perfect, o casa mare, o masina mare si o pozitie influenta.</p><p>Dam la o parte tot ceea ce pare a fi maruntis, indepartam fara sa stim praful de stele de pe inceputul zilei si atingerea usoara a dragostei. Asteptam si cautam mai mult, mai bun, mai bine pozitionat, mai bogat, mai influent, mai bine vazut, mai sus, mai in fata, mai...</p><p>Ne indopam cu stereotipuri si ponegrim magia, pretindem si ne agatam de tipare alungand unicornii, privim inainte impodobiti cu ochelari de cal si ignoram vazduhul si culorile asfintitului. Vedem ce ni se spune ca e frumos fara sa ne indoim macar o clipa de criteriile dupa care esteticul este catalogat ca atare.</p><p>Cautam fericirea. Asiduu. Dincolo de noi. In tot ce credem ca trebuie sa ne inconjoare si in ceilalti. Cei care, ca si noi privesc incolonati catre stralucirea amagitoare a beatitudinii impuse si acceptate social. Nu ne oprim. Nu vrem sa pierdem pozitia castigata in cursa catre nimic. Nu simtim decat tarziu golul pe care il cream in noi in alergatura stearpa dupa fericirea stabilita de criteriile altora. Si, chiar si atunci, continuam sa scotocim in locuri din care fericirea a disparut de mult inlocuita de iluzia unei straluciri care ne atrage precum ultimul bec aprins fluturii de noapte. </p><p>Nu ne oprim, nu vrem sa ne asumam oprirea si, in nici un caz, discutia cu noi. Pentru ca, de fapt, nu sntem pregatiti sa recunoastem ca am aruncat ani si clipe in focul care intretine caldura unei iluzii. Nu suntem pregatiti sa acceptam ca ar trebui sa renuntam la himere. E momentul sa ascultam GPS-ul interior si sa ne reconfiguram traseul. Sa abandonam caile batute de altii si zacamintele epuizate si sa lasam fericirea sa ne gaseasca. Sa incercam sa oprim alarmele prejudecatilor si sa ascultam. Atat. Sa ne oprim, sa ridicam ochii spre cer si sa ascultam. </p><p>Sa ne lasam simturile libere si sa nu mai testam tiparele si retetele de succes. Sa-i lasam pe ceilalti sa patrunda in viata noastra, asumandu-ne durerea si esecul dar pastrand un loc pentru fericire. Sa aruncam valizele uriase in care voiam sa adunam fericirea imensa si sa ne pastram loc in causul palmei pentru esente. Sa reinvatam gesturile mici si sa observam din nou lucrurile marunte. Sa mirosim apropierea toamnei in frunzele copacilor si libertatea in adierea vantului deasupra apelor.</p><p>Sa lasam tristetea, ambitia absurda si frica sa treaca prin noi si sa redescoperim gustul prieteniei. Chiar si acolo unde am esuat. Sa ne asumam greselile si sa le punem linistit intr-un sertar cu amintiri mai putin placute. Sa abandonam incercarile disperate de a fi pe placul tuturor, sa ne arogam propriul eu si sa ne asezam la o cafea cu noi insine si, uneori, cu Universul.</p><p>Sa facem pace cu noi. Si, abia atunci vom observa ca, de fapt, fericirea a fost intotdeauna partenerul nostru de drum. Pe care nu il simtim decat in momentul in care ne dam voie sa ascultam. <br /></p>elena gasparhttp://www.blogger.com/profile/16508436285228218028noreply@blogger.com1