Noi vs cerere si oferta

In lumea cererii si a ofertei, paradoxal, cele mai valoroase lucruri sunt gratis.
Le dam si le primim uneori in fiecare zi, dar, rareori suntem constienti de ele.
Si, de cele mai multe ori, incercam sa le cumparam.
La fiecare colt de strada se vand si se cumpara vise.
In fiecare intersectie compasiunea este scoasa la mezat.
In birourile opulente se negociaza suflete la pachet.
In fiecare zi incercam sa definim fericirea, in fiecare zi ne mintim masurandu-ne stupid gradul de fericire afirmata in pagini de socializare.
Avem stocuri de zambete si mostre de gandire pozitiva insirate frumos pe umerasele unui acut sentiment de gol.
Ne dorim organic sa fim o versiune mai buna a noastra, fara a sti exact cine suntem.
Alergam cu sufletul la gura catre "supermarketul" de fericire promis de reclame si trenduri.
Ne batem in numarul de like-uri pe Facebook si statusuri sociale afirmate virtual, dar nu stim cum sa relationam intre patru ochi.
Inghitim discursuri motivationale si ne razboim in citate "cu miez", uitand sa privim in jurul nostru cu ochii nostrii.
Suntem atrasi de lumina incandescenta a fericirii trambitate in media.
Ne incolonam cuminti pe drumul "gandirii pozitive" si mergem cumini cu capul in jos si privirea oarba la cei de langa noi.
Ne inchinam la moaste sfinte dar ne lipseste credinta.
Suntem tristi, obositi, hipnotizati de promisiunea unui mai bine cumparat.
Pentru ca, in lumea cererii si a ofertei am fost invatati sa credem ca totul este de vanzare.
Si ne-am atrofiat instinctele.
Nu mai stim ca un zambet bandajeaza mai bine decat un Urgo, ca o imbratisare vindeca si ca o mana intinsa este mai puternica decat pare.
Uitam sa privim cerul si sa ascultam vantul noaptea.
Nu recunoastem compasiunea iar iubirea ne sperie. Nu avem tipare pentru sentimentele reale si intram in panica atunci cand nu le putem inghesui in cutii standardizate.
Cineva spunea ca ne cream singuri realitatea.
Si atunci, mai avem o sansa: sa ne oprim din goana mercantila si sa privim in jur si in ochii celor de langa noi.
Pentru ca, atunci s-ar putea sa descoperim ca tot ceea ce ne dorim este chiar aici.
Ca fericirea nu insemna utimul model de telefon, compasiunea si prietenii sunt reali  si ca iubirea este motorul lumii.
Si ca cele mai valoroase lucruri sunt cele pe care le daruim.
Si ca noi suntem demiurgii fericirii noastre.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cand totul in jur …

Angajez unicorn

Nu inteleg