Message in a bottle

Din ce in ce mai des imi vine in minte scena rascrucilor din Oblio.
Sa ai atat de multe indicatoare si, paradoxal, nici un drum pe care sa o apuci.
Sa fii inconjurat si traversat de emotii contradictorii, fara sa stii pe care sa o pastrezi si pe care sa o lasi sa treaca.
Cumva, stii, ca toate indicatoarele merg in directii false, stii ca singurul indicator veritabil este cel din tine, indiferent ca ii spui subconstient, al saselea simt sau voce interioara. 
Stii ca drumul pe care il indica este cel mai abrupt, ca aici te pierzi si te regasesti, ca este presarat cu maracinii bataliilor intre tine si ego-ul tau crescut in doctrina societatii, si pietrele ascutite ale regretelor supelor caldute in care te-ai simtit comod pana acum. Dar, la fel de bine, stii ca pe drumul asta, visele tale isi fac carare cu maceta credintei ca vei reusi, pe drumul asta afli cine esti cu adevarat si cum poti deveni o versiune mai buna a ta, pe drumul asta te lasi condus de "a fi".
Aici realizezi ce iubesti cu adevarat si tot aici lasi un mesaj intr-o sticla pentru mai tarziu, pentru tine cel care va lua aceeasi cale.
Este inevitabil. Vei trece prin aceleasi vartejuri si vei avea picioarele sfasiate de aceeasi maracini si aceleasi pietre chiar daca vor purta un alt nume. Te vei lupta cu aceleasi himere si vei alege tot " a fi".
Si abia atunci vei gasi mesajul lasat acolo poate intr-o alta viata.
Si il vei simti al tau si te vei recunoaste si iti vei aminti ce si de ce iubesti.
Iti vei aminti ca iubirea este simpla si neconditionata, ca visele au o forta de neinvins si din nou, vei alege drumul abrupt, singurul adevarat ca sa te simti viu si diferit intr-o lume tuguiata.

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cand totul in jur …

Angajez unicorn

Nu inteleg