In ce poveste traiesc?
Viaţa ta e o poveste. O poveste despre noi. - Catalin Manea
Astazi m-a intrebat cineva in ce poveste traiesc?
Timpul este o conventie si, implicit curgerea liniara a vietii.
Daca suntem dispusi sa acceptam existenta universurilor paralele, de ce nu suntem capabili sa realizam ca realitatea noastra a fiecaruia este creata char de noi.
Exista realitatea constientului colectiv, cea de fiecare zi, cea care ne agreseaza prin ecranul televizorului, prin valul de postari pe Facebook, si miile de stiri despre totul si nimic, dar dincolo de cotidian, exista realitatea pe care o proiectam.
Pentru ca, liberul arbitru, este sigura putere reala pe care o avem. Si aceasta modeleaza lumea.
Putem alege realitatea supei caldute a unui trai care "sa nu deranjeze" indiferent ce inseamna asta. Putem alege realitatea fricii, indiferent ca este vorba de teroristi, vecini agresivi, invazii extraterestre, sefi, razboiae mai mult sau mai putin iminente, interceptari, poltergeist, sau spirite ostile. Putem alege frenezia religioasa, morala cu miros de dulceata de trandafiri sau tocanita, "cariera" in multinationala, ochelarii de cal sau pe cei cu lentile roz, glamour original sau fake, sau...
Putem alege sa traim intr-o "poveste". Intr-o poveste fara Feti frumosi si Ilene Cosanzene, fara Zmei si capcauni, intr-o poveste in care ii privim in ochi pe cei care ii trec pragul, in care compasiunea este reala si rasaritul inseamna viata dincolo de " plec la birou". O poveste in care lumina strabate si ridica, o lume in care zambetele, lacrimile si magia sunt reale.
O lume atat de fragila si, paradoxal suficient de puternica pentru a te insoti neafectat in fiecare zi in cotidianul realitatii colective.
O poveste pe care o creezi si o cresti in fiecare zi, tu cu tine, pas cu pas, ignorand sfaturile prefabricate, opinia majoritatii si falsa libertate de gandire.
Si, da, in lumea mea exista unicorni.
Astazi m-a intrebat cineva in ce poveste traiesc?
Timpul este o conventie si, implicit curgerea liniara a vietii.
Daca suntem dispusi sa acceptam existenta universurilor paralele, de ce nu suntem capabili sa realizam ca realitatea noastra a fiecaruia este creata char de noi.
Exista realitatea constientului colectiv, cea de fiecare zi, cea care ne agreseaza prin ecranul televizorului, prin valul de postari pe Facebook, si miile de stiri despre totul si nimic, dar dincolo de cotidian, exista realitatea pe care o proiectam.
Pentru ca, liberul arbitru, este sigura putere reala pe care o avem. Si aceasta modeleaza lumea.
Putem alege realitatea supei caldute a unui trai care "sa nu deranjeze" indiferent ce inseamna asta. Putem alege realitatea fricii, indiferent ca este vorba de teroristi, vecini agresivi, invazii extraterestre, sefi, razboiae mai mult sau mai putin iminente, interceptari, poltergeist, sau spirite ostile. Putem alege frenezia religioasa, morala cu miros de dulceata de trandafiri sau tocanita, "cariera" in multinationala, ochelarii de cal sau pe cei cu lentile roz, glamour original sau fake, sau...
Putem alege sa traim intr-o "poveste". Intr-o poveste fara Feti frumosi si Ilene Cosanzene, fara Zmei si capcauni, intr-o poveste in care ii privim in ochi pe cei care ii trec pragul, in care compasiunea este reala si rasaritul inseamna viata dincolo de " plec la birou". O poveste in care lumina strabate si ridica, o lume in care zambetele, lacrimile si magia sunt reale.
O lume atat de fragila si, paradoxal suficient de puternica pentru a te insoti neafectat in fiecare zi in cotidianul realitatii colective.
O poveste pe care o creezi si o cresti in fiecare zi, tu cu tine, pas cu pas, ignorand sfaturile prefabricate, opinia majoritatii si falsa libertate de gandire.
Si, da, in lumea mea exista unicorni.
Comentarii
Trimiteți un comentariu