miercuri, 2 februarie 2011

Simplu

Niciodata nu m-am intrebat de ce te iubesc.
S-a intamplat atat de firesc si cald incat m-am obisnuit imediat cu senzatia.
Astazi, insa, cumva, mi-am pus intrebarea: de ce?

Si raspunsurile au navalit ca apa calda la robinet, dimineata devreme cand vecinii inca nu s-au trezit.
Te iubesc, in primul rand, pentru ca ma suporti.
Te iubesc pentru ca esti acolo atunci cand toti ceilalti nu sunt.
Te iubesc pentru ca imi spui ca sunt puternica si pentru convingerea ta ca imi va reusi tot ceea ce imi pun in minte.
Te iubesc pentru ca imi lasi mie locul de la fereastra si pentru ca ma aduci cu picioarele pe pamant chiar si atunci cand eu nu vreau.
Te iubesc pentru ca ma certi atunci cand esti ingrijorat si pentru ca accepti toata colectia din cutia cu maimute.
Te iubesc pentru ca ai daramat pe rand toate barierele in spatele carora ma retrageam si pentru ca mi-ai demonstrat ca nu am intotdeauna dreptate.
Te iubesc pentru "buna dimineata "si pentru "noapte buna ".
Te iubesc pentru ca ai trecut dincolo de aparente si nu ti-a pasat de cei care nu ne-au acordat nici o sansa.
Te iubesc pentru ca faci ca totul sa para la fel de natural ca rasaritul de soare.

Te iubesc pentru ca esti tu.
Simplu, nu?