marți, 26 ianuarie 2010

Rascruci

"L-am rugat pe Dumnezeu sa nu-mi dea mai mult decat pot duce. Mi-as fi dorit sa nu aiba atata incredere in mine" - Maica Tereza
Intr-o lume a cailor intortocheate, rascrucile de drumuri sunt din ce in ce mai dese.
Ajung sa ma intreb daca nu cumva am nimerit in Padurea fara Rost si cineva amesteca piesele din viata mea scapand printre degete drumurile continui.
Fiecare alegere duce catre drumuri in constructie, cai nebatute si alte rascruci.
Uneori, gandul ca totul nu este decat o incercare divina, este reconfortant, mai ales atunci cand simt in palme spinii.
Dar mi-as dori ca drumul sa dureze mai mult si rascrucile sa nu fie atat de abrupte. Si mi-as dori sa intrezaresc macar ce este dincolo de suisuri si coborasuri, dincolo de lupta cu frica, in spatele barierelor si dincolo de mine insami.
Si sper ca ceea ce este dincolo de ultima rascruce sa merite genunchii juliti, zgarieturile din palme si taieturile adanci ale indoielii.
Sper ca dincolo sa fiu eu, altfel dar tot eu.