Moralitate

"Moralitatea este instinctul de turmă al individului" - Nietzsche 

Si ce ne invata instinctul de turma? Sa negam realitatea. Sa ne fie rusine de sentimentele noastre. Sa ne ascundem orice gand care nu cadreaza cu standardele stabilite de altii. Sa nu reactionam altfel decat ni se permite. Si uite asa ne invatam sa il practicam pe "sa nu" departe de ochiul vigilent al moralitatii. Asta in timp ce "morala" se lafaie degustand telenovele lacrimogene in care eroul pozitiv are intotdeauna dreptate si "calea cea dreapta" invinge. Turma dicteaza: ce sa credem, la ce zei sa ne inchinam, cine sa conduca in familie sau in societate, ce e normal si ce nu. Sa te fereasca Sfantu' sa incalci perceptele morale si tiparele acceptate. Ni se pare normal ca un barbat sa-i spuna unei femei " am vrut sa vad cum e", "vreau o relatie fara obligatii", "cu ea a fost doar o aventura, nimic serios" dar nu si contrariul. Din punctul de vedere al societatii, spectacolele de de striptease masculin de 1 si 8 Martie reprezinta suprema expresie a gandirii liberale. In rest, cum sa-i spui lui X " am vrut sa vad cum e" sau, si mai rau, "mda, a fost dragut, dar nu ma intereseaza sa continuam". Iar daca vorbesti deschis despre fanteziile tale, eticheta cu "radioactiv" este atasata imediat. Devenim "vampiri emotionali", ne ascundem de lumina propriilor noastre trairi transformandu-le in pacate din a caror seva ne hranim la adapostul promiscuitatii. "Ei" nu recunosc ca s-au saturat de tocanita de acasa dar frecventeaza locuri mai bine mirositoare, pozand insa in "familist model" conform standardelor, "ele" isi bronzeaza fizicul la solarii scumpe utilizand cu nonsalanta cardul "lui" iar CTC-ul bronzului este facut de un "el" dragut, student si fara parale dar ii jura "lui" dragoste eterna si polemizeaza acerb cu oricine incearca sa demonstreze contrariul. Se vorbeste despre nunta de argint, aur sau diamant, dar nimeni nu are curajul sa recunoasca plictiseala si instrainarea, drumurile paralele sau adulterul. Ne strigam "fericirea" iar frustrarile le ascundem in fundul cestii de cafea bauta cu cea mai buna prietena. Ne agatam de "celula" societatii lasand neimplinirile sa ne macine vampirizandu-ne. Si asta in timp ce adevarul ne sta la indemana. Dar "nu se face sa spui ca...". Ba poate ca da.

Comentarii

  1. Nici eu nu sunt şi nu am fost niciodată de acord cu spiritul de turmă. Cu toate acestea, îţi ofer o alternativă la Nietzsche pe care tu îl citezi chiar la începutul articolului tău. Mi-a plăcut foarte mult că ai abordat tema moralităţii şi din acest motiv îţi recomand cu căldură câteva capitole dintr-o lucrare de referinţă a unuia dintre cei mai străluciţi intelectuali ai sec. XX. Este vorba de marele apologet Clive Staples Lewis, regretatul profesor de la Oxford despre care sunt sigur că ai auzit.
    Din nefericire, Lewis este foarte puţin cunoscut în România, o ţară în care sunt mult mai apreciaţi indivizi ca Jean de la Craiova, Ştefan de la Bărbuleşti, Copilu' Minune, etc, etc.
    După ce am citit cu atenţie articolul de mai sus, mi-am dat seama că este bine să-ţi trimit un link unde vei putea citi on-line câteva capitole fascinante.
    Introdu în Google următoarea sintaxă (scrisă cu caractere mici şi fără diacritice) şi vei putea ajunge imediat pe linkul de pe blogul meu pe care vei putea citi o carte excelentă:

    crestinism pur si simplu blogul lui tomisthecat

    Din această carte superbă (pe care e bine să o citeşti în întregime) îţi recomand măcar următoarele capitole:

    Binele şi Răul ca indicii cu privire la semnificaţia Universului

    Cele trei laturi ale moralităţii

    Virtuţile cardinale

    Moralitatea socială

    Moralitate şi psihanaliză

    Moralitatea sexuală

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cand totul in jur …

Angajez unicorn

Lectii de la viata