A doua cafea

Astazi mi-am luat din nou fotoliul si cartile de Tarot in primire.
Am intors o singura carte: Roata destinului.
E cartea pe care o intrsectam din ce in ce mai des in ultima vreme fara ca macar sa ne dam seama ca o facem.
Fortam norocul in fiecare zi: mergem la vot si punem stampila cum am da cu banul, ne lasam angrenati intr-un vartej de false prietenii si relatii de conjunctura, lasam dragostea sa ni se scurga printre degete si ne agatam de "realitatea" unor relatii "respectabile".
Apoi ne intrebam mirati unde a disparut zambetul diminetii, de ce am ajuns la Xanax si de ce inghitim pe nemestecate telenovele si filme made in Bollywood.
Si iar intoarcem aceeasi carte asteptand un raspuns si o promisiune de fericire.
Suntem indignati ca Fericirea se lasa asteptata, uneori o viata, suntem nereabdatori si pretindem ca ni se cuvine.
Din pacate ni se cuvine doar ceea ce ne oferim noi singuri. Nimeni nu este dator sa ne faca pe noi fericiti. Dar noi putem.
Putem incepe prin a invata sa ne bucuram de lucrurile marunte: de florile din fereastra pe langa care treci in fiecare zi, de pescarursii planand deasupra Dambovitei, de apusul soarelui peste oras si de oamenii frumosi pe care ii intalnim.
Putem incepe prin a ne inconjura de pozitivism, prin a ne debarasa de uratenia morala si prin a privi in noi insine si a ne accepta.
Abia atunci vom intelege si accepta Roata destinului si, poate, vom invata sa o folosim.

Comentarii

  1. eh...in sfarsit! Madam Panseluta traieste! Vezi usor cu Roata aia, ca ii mai faci si pe alti happy! Te pupam!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cand totul in jur …

Angajez unicorn

Lectii de la viata